Internet si calculatoare pentru toti
Scurta istorie a Internetului
Descoperirile tehnologice care au intervenit de-a lungul timpului au produs modificari fundamentale īn modul īn care comunicam si ne raportam la cei din jur. Inventia tiparului de catre Gutemberg in secolul XV a facut posibila reproducerea de texte cu larga adresabilitate, reprezentānd, īn acelasi timp, un val de cunoastere ce a constituit, mai tārziu, baza unor reformari la nivelul societatii de atunci.
In secolul XX, televiziunea si radioul au adus īn casele oamenilor sunet, lumina si culoare. Generatiile de mijloace media care au aparut īn timp au determinat o oarecare omogenizare a diferitelor segmente de populatie, proces care poate fi considerat definitoriu īn conturarea “societatii de masa” specifica acestui secol.
In ultimii 30 de ani incepe sa ia amploare un nou suport de comunicare: reteaua interactiva, care faciliteaza transmiterea si receptionarea de catre individ a unui mare volum de informatie.
Spre deosebire de mijloacele clasice de informare, care presupun un flux preponderent unidirectional, aceasta noua tehnologie propune un flux īn doua sensuri si, implicit, cresterea importantei utilizatorului īn procesul comunicarii.
Procesarea digitala, posibilitatea multiplicarii, manipularii si transferului de informatie au devenit mai usor de realizat ca niciodata. Acest mare potential de care beneficiaza noua tehnologie este apt sa determine modificari fundamentale īn modul īn care comunicam, muncim, cumparam, petrecem timul liber etc. Desi maniera si orizontul de timp īn care aceste modificari se vor produce sunt oarecum imprevizibile, este sigur ca ele se vor petrece si vor fi de o foarte mare importanta.
La originea Internet-ului se afla proiectul ARPANet, initiat īn 1969 de catre Departamentul American de Aparare.
Acest proiect a fost dezvoltat cu scopul de a experimenta un sistem de retele fiabile, care sa stabileasca legatura īntre apararea americana si antreprenorii din domeniul cercetarii militare.
Sistemul de retele proiectat prevedea o rerutare dinamica īn sensul ca, daca una din legaturile din retea era atacata de cineva, datele existente (care “circulau”) acolo ar fi fost dirijate catre alte legaturi din retea.
ARPANet a fost o mare reusita a acelui moment si a stirnit interesul tuturor universitatilor americane. Dezvoltarea sa considerabila a īnceput sa creeze, īnsa, dificultati īn sistemul de gestiune a informatiilor. In acest context a aparut necesitatea ca reteaua sa se divida īn doua: MILNet pentru site-uri militare si un nou ARPANet pentru cele nemilitare.
In forma sa actuala, Internetul s-a constituit īn anul 1974, cānd īn lume existau deja mai multe retele, dar fara a comunica īntre ele. Principala problema a fost gasirea unui limbaj comun. De fapt, aceasta preocupare s-a manifestat īnca din 1972, fiind obiectivul unei conferinte internationale ce a avut loc la Washington. Pe acest fond al preocuparilor pentru limbaj, a luat nastere protocolul TCP/IP, apt sa asigure (sa compatibilizeze) comunicarea īntre toate retelele existente.
Protocolul TCP/IP a condus la o dezvoltare rapida a Internetului, mai ales īn Statele Unite, īn cadrul centrelor universitare si de cercetare stiintifica, gratie retelei NFSNet, finantata de National Scientific Foundation, o agentie guvernamentala americana. In 1980 s-a decis ca protocolul TCP/IP sa nu mai fie un secret militar si sa devina o informatie publica. Este anul īn care accesul la retea devine public si gratuit.
In perioada 1980 – 1983 reteaua Internet s-a utilizat īn special īn lumea cercetarii, fiind considerata o tehnica futurista si elitista de difuzare a datelor. In anul 1986 s-a produs o “mutare” extrem de importanta, chiar decisiva pentru ceea ce avea sa urmeze: National Scientific Foundation si NASA au decis interconectarea tuturor universitatilor americane. Acum, Internet-ul incepe sa se lanseze vertiginos si īn Europa.
Pentru europeni, problema cea mai importanta era de a gasi o noua tehnologie, un nou standard care sa permita simplificarea conexiunilor. Solutia cea mai simpla si mai comoda ar fi fost adoptarea protocoalelor americane, dar s-a preferat cautarea unei alte variante la nivel european. Ceea ce s-a gasit (norma X.400, o norma promitatoare, dar care permitea numai schimburi de e-mail, era incompatibila cu retelele existente) nu a dat rezultatele scontate, iar obiectivele referitoare la simplificarea conexiunilor au fost, practic, ratate.
Dupa 1988 barierele īn calea patrunderii Internetului īn Europa au fost eliminate complet (la 28 iulie 1988, de exemplu, Franta s-a conectat la Internet prin RENATER). In 1990 au aparut operatorii privati, care au propus servicii de conectare la reteaua Internet.
Popularitatea Internet-ului este actualmente īn continua crestere, motivatiile fiind multiple: usurinta utilizarii, accesul facil si ieftin la informatie, existenta calculatoarelor tot mai performante si mai putin scumpe, dar cea mai importanta motivatie pare sa ramāna volumul extrem de mare de informatii si extraordinara diversitate a acestora.
Dinamismul retelei Internet face aproape imposibila estimarea numarului de utilizatori; chiar daca se realizeaza astfel de statistici la nivel mondial, probabil acestea nu sunt valabile decāt timp de citeva secunde. La data de 01.01.2000 se aprecia ca numarul de utilizatori depasea 215 milioane. In acelasi timp, numarul paginilor Web s-a marit cu un coeficient anual de multiplicare de 30 īn perioada 1992 – 1997 (sursa: Jupiter Communication). De asemenea, numarul de site-uri a crescut de la cca. 12.000 in 1990 la peste 1.500.000 in 1997, pentru ca īn prezent sa depaseasca 2.000.000.
Concomitent cu dezvoltarea cantitativ – numerica, are loc si una calitativa. Astfel, in 1994 se lanseaza primele bannere publicitare (pe site-ul HotWired), iar comunicarea devine pe parcurs mai organizata si mai profesionalizata. Site-urile, care pāna nu demult erau doar “un ansamblu de date compilate”, devin adevarate vitrine si magazine virtuale.