Zapotecii - cel mai religios popor amerindian

    Prefatand inca greu explicabila iesire din istorie a mayasilor, civilizatia zapoteca a intrat in declin dupa anul 900 e.n., o data cu invazia sangeroasa a vecinilor lor, razboinicul popor al mixtecilor. Oaza de arta si cultura amerindiana, plasata in centrul Mexicului de azi, pe valea raului Oxaca, civilizatia zapoteca si-a cunoscut apogeul intre anii 300 si 850-900, pe cand in zona Mesoamericii (adica Mexicul, Honduras si Guatemala) pretentiile teritoriale nu se acutizasera. Principalele trasaturi ale matricei spirituale zapotece au fost pacifismul si religiozitatea. In capitala Monte Alban isi aveau resedinta preotii-conducatori ai poporului, constituind o teocratie foarte puternica si autoritara. Toate elementele de arhitectura ale cladirilor oficiale, lacasurilor de cult, locuintelor particulare si mormintelor poarta insemnele unui foarte bogat panteon. Obiectele casnice si vesmintele cotidiene (nu numai cele de ceremonie) purtau insemnele zeilor protectori. Peste 500 de zeitati - antropomorfe si zoomorfe - dominau conduita sociala si politica a zapotecilor, din care violenta indreptata asupra vecinilor (aztecii si mixtecii) nu era in niciu un fel acceptata. Arta si mestesugurile erau exclusiv indreptate in sensul venerarii divinitatilor si a regilor (atasati panteonului dupa moarte). Cei mai ilustri prelucratori ai metalelor pretioase (cu predilectie aur) si ai pietrei au creat o imensa comoara culturala, devastata sau insusita dupa cuceririle mixtece. Se pare ca principiil non-agresivitatii impuse de o religiozitate iesita din comun, au dus la neglijarea pericolelor exterioare si, in cele din urma, la disparitia zapotecilor.