Ei, anticii...

Va prezint in continuare cateva materiale pe care le-am primit saptamana trecuta prin e-mail de la Radu Biovan, un tanar student la Automatica insa pasionat si el de antichitate. Am hotarat sa le pun pe toate intr-un singur articol, pe care sa-l intitulez simplu "Ei, anticii...".

Astronomie antica

Miscarea de revolutiei a Terrei in jurul Soarelui este de 365,242500 zile dupa calendarul gregorian si de 365,242129 zile dupa civilizatia Maya. Astazi, aceasta miscare se considera a fi de 365,242198 zile, rezultat obtinut datorita instrumentelor ultramoderne. Deci, indienii dau o cifra mai exacta. Ori, ei nu dispuneau nici de telescoape, nici de alte instrumente.

Anticii cunosteau durata lunatiei (durata dintre doua faze identice ale Lunii) cu o toleranta de 34 de secunde - 4 zecimi de miimi din 24 ore. In privinta perioadei de revolutie a planetei Venus, eroarea lor, in 50 de ani, nu a depasit 7 secunde.

Bolta cereasca isi incheie lenta sa miscare ciclica intr-o perioada de 25.920 de ani, cifra pe care o intalnim in multe texte sumeriene aflate in bibliotecile din Nippur si Sippar.

Un dinte de mamut descoperit in partea de rasarit a Europei, marcat cu lunii reprezentand zilele lunii lunare, inclusiv cele ale lunii invizibile, fac dovada unor observatii datand de acum 30-35 mii ani.

Giordano Bruno a fost ars pe rug la 17 februarie 1600 pentru ca afirmase ca Universul este infinit si cuprinde o multime de planete locuite. Ori, cu mii de ani mai devreme, aceasta idee era inscrisa pe piramide si in cartile sfinte din Indii si din Tibet. Cartea in sanscrita Vishnu - Purana, proclama formal ca Terra nu reprezinta decat una din miliardele de lumi locuite care exista in Univers. Un text tibetan spunea ca: "Universul are atatea lumi, incat Budha insusi nu le-ar putea numara".

Geografia anticilor

In textele sacre ale Indiilor, Egiptului, Orientului Apropiat si Americii, Pamantul e rotund.

In Egiptul Antic, zeita soarelui declara: "Priveste, Pamantul e acolo, in fata mea, ca o capsula. Pamanturile zeilor, spusei, sunt in fata mea ca o minge rotunda." (Papirusul demotic din Leyda).

Pentru egipteni, Pamantul se supunea, in miscarea sa, acelorasi legi ca si celelalte planete, si anume Jupiter, Saturn, Marte, Mercur si Venus. Despre Soare, textele egiptene il vad lansat de-a lungul Spatiului si il numesc "sfera care navigheaza in sanul Zeitei Nu" (cerul).

In Kabbala (cartea Zohar), citim: "Intregul Pamant locuit este ca o sfera care pivoteaza. Locuitorii ei sunt unii dedesubt, altii deasupra. Pe cand intr-o regiune e noapte, in alta e zi, cand in unele locuri oamenii vad zorii de zi ivindu-se, in alte locuri seara se lasa".

Regasim pana si in textele biblice cele mai vechi referiri care evoca un Pamant "suspendat" in vid "deasupra neantului" (Cartea lui Iov, 26,7).

Mai tarziu, un ecou al acestei invataturi antice se regaseste la unii teologi ai crestinismului. Astfel, sfantul Beda Venerabilul si Guilleume de Conches vorbesc despre forma sferica a Pamantului. Biblioteca Saltikov - Scedrin din Leningrad pastreaza o biblie din secolul XIV care a apartinut casei regelui de Navarra, ale carei ilustratii in culori reprezinta planetele, Luna si Soarele ca niste corpuri sferice.

Unele date ne indreptatesc sa credem ca anticii cunosteau nu numai forma, ci si dimensiunea Pamantului. Eratostene si Aristotel vorbesc despre o circumferinta atat de apropiata de lungimea reala, incat nu ne vine sa credem. Stadiul, unitatea de lungime in Grecia Antica, este in legatura cu aceeasi marime - circumferinta planetei. El reprezinta a 1/216.000 parte din ea. Ramenul - unitate din Egiptul Antic reprezinta 1/108.000.000 din aceasta baza de calcul. Masura sacra din Egiptul Antic, "piciorul piramidelor" (0,63566 metri) este exact a 10 milionime din raza care leaga centrul Pamantului de unul dintre Polii sai. Metrul reprezinta a 40 milionime parte din circumferinta.

Cunostinte cosmogonice

Atat sumerienii sat si fenicienii spuneau ca la inceput nu exista decat Marea din care a aparut Pamantul. Textele egiptene mentioneaza un Ocean primitiv ale carui ape acopereau Lumea, pentru ca in cele sin urma acesta sa dea nastere vietii. Rig-Veda (in India) spunea ca Lumea s-a nascut din Apa imensa care umplea tot Universul. La fel, in textele chinezesti, Pamantul, la inceputuri era inundat. In Biblie apare pasajul "Apoi Dumnezeu a spus: Sa fie o intindere intre ape." Aceasta opinie o gasim si la indienii din cele doua Americi. In Popol-Vuh, carte sacra a indienilor Quiche, citim: "Suprafata Pamantului nu se ivise inca in acel timp. Nu exista decat Marea Rece si imensa intindere a Cerurilor." Asta presupune ca toate aceste texte au o origine comuna.

Coincidentele privind calendarul: in Orientul Apropiat, in Egipt si in Indii, anul era impartit in 12 luni. Aceeasi impartire si dincolo de Atalntic si chiar in America de Sud. Semenele zodiacului - un simbolism astral dintre cele mai vechi din istorie. Ele sunt cunoscute din totdeauna in Sumer, in India si China. Dar si in America, unde exista o coincidenta de 9 semne din 12.

Teorii asupra materiei

Caldeenii, in Diodor din Sicilia, spuneau ca: "materia constitutiva a Lumii este vesnica si indestructibila." In India si in Grecia se afirma ca atomul este indivizibil. Datorita micimii lui scapa organelor noastre de simt. El nu a fost niciodata creat, este indestructibil, deci vesnic.

Originea hartilor antice

Precizia unor harti marine din Evul Mediu, autorii lor afirma ca le-au reprodus dupa hartile vechi, conservate in biblioteca din Alexandria. Unele reprezinta, destul de bine trasate, contururi de pamanturi si continente care nu vor fi descoperite decat dupa cateva secole.

Australia descoperita la sfarsitul secolului XVII - inceputul secolului XVIII apare pe o harta din 1510.

Harta Antarcticii a lui Orontius Finus din 1532, desi continentul a fost descoperit in 1820, are contururile aproape de configuratia actuala. Cicero, pentru care Pamantul are forma sferica, spune ca cele 2 regiuni extreme sunt acoperite cu zapada (asta cu 2.000 de ani inainte ca vasele primilor exploratori sa se fi apropiat de gheturile antarctice). Comparand cele 2 harti, pe aceea a lui Orontius se vad rauri si fiorduri adanci in care acestea se varsa. Acum, Antarctica nu are nici fiorduri si nici rauri, dar unde harta veche semnala cursuri de apa, exista astazi ghetari care aluneca incet spre ocean. (oricum originalul dateaza de cel putin 4.000 ani i.C., inainte ca un scut de gheata sa acopere in intregime Antarctica.)

Pe harta luio Ptolemeu Europa de Nord este marcata cu zone albe. Dupa reevaluarea recenta a ultimei glaciatiunui, aceste zone se suprapun regiunilor cu gheturi reziduale. Daca este asa, situatia reprezentata pe harta lui Ptolemeu dateaza din cel putin al 8-lea mileniu i.C.

O harta turceasca din 1559 (copiata dupa un original mai vechi) reproduce, cu o exactitate surprinzatoare litoralul american al Pacificului si Alaskai. Foarte exacta, ea nu arata Stramtoarea Bering. O fasie de pamant, ca un pod, leaga Siberia de America de Nord; acest istm a disparut acum 30.000 ani.

Profesorul Charles Hapgod a ajuns la concluzia, in monografia sa "Hartile marine ale antichitatii": "Intr-un timp extraordinar de indepartat a existat o civilizatie planetara care a executat cu o precizie perfecta harti ale tuturor regiunilor globului. Aceste documente erau caracterizate printr-o extrema finete de executie si un inalt nivel universal de cunostinte matematice; trebuie sa credem ca si cartografii au folosit instrumente la fel de fine."

Metalurgie antica

Bronzul este un aliaj intre cupru si cositor (10%). Totusi, Europa nu a cunoscut o "epoca a cuprului" iar obiectele din acest material sunt extrem de rare. Dar bronzul apare in Europa dintr-o data si se raspandeste peste tot. Primele obiecte fac dovada unei priceperi profesionale deosebite.

Dupa Paul Rivet, etnolog al civilizatiei americane, situatia se intalneste si in Mexic. Fabricarea bronzului apare sub forma ei definitiva cu o multitudine de procedee complexe, fara etape intermediare.

Arta topirii bronzului a fost deci importanta. Cele doua civilizatii care au recurs primele la ea, Egiptul si Mesopotamia erau lipsite de materiile brute indispensabile fabricarii lui. Ele trimiteau expertii sa caute cositor in Caucaz sau in peninsula Iberica, sau in nord in insulele britanice, denumite de catre fenicieni si "insulele de cositor".

In Europa si alte parti, metalurgia era socotita o magie sau o stiinta oculta. In traditiile slavilor vechi, fierul este, in general, reprezentat ca un vrajitor aflat in slujba puterilor magice.

Pe platoul din Peru au fost gasite podoabe antice din platina; acest metal intra in fuziune la 1730 grade C. In America de Nord s-au descoperit urmele unei metalurgii cu o vechime de 7.000 ani. Stiau sa fabrice otelul in enorme furnale in care temperatura se ridica la 9.000 grade C.

Malurile fluviului Tigru, in mijlocul ruinelor din Seleucia s-au descoperit mici recipiente de argila glasata care contin tije de fier si cilindri de cupru sudati, care par rosi de un acid. S-a presupus ca sunt elemente galvanice (au produs curent electric). In China, analiza spectrala a unor piese ornamentale din mormantul lui Chu-Chu, razboinic celebru (265-316) - alcatuit din aluminiu in proportie de 85%. Dar abia in 1808 s-a obtinut prin electroliza primul aluminiu.

Monumente calatoare

In Egiptul de Sus, la Luxor, in Teba, in fata marilor ruine, exista un singur obelisc la intrare, in stanga portii. Celalalt se gaseste la Paris, in Place de la Concorde, dus de francezi care le-au primit cadou de la Kedivul Mehmet Ali, suveranul Egiptului in 1831. A fost amplasat la 25 octombrie 1836, are o inaltime de 22,83 m, cu latura bazei de2,44m. Cel din Teba are o inaltime cu 2,20 m mai mare.

La Istanbul, in Turcia, in At Meydani (Piata hipodromului, construita de imparatul Septimiu Sever), se afla 2 obeliscuri. Primul, numit "Al lui Teodosie", a fost adus in 390, de la Teba. Este din porfir de Siena, inalt de 20 m si plin de hieroglife, iar in basoreliefurile de pe soclul sau apare imparatul Teodosie. Al doilea, numit "zidit". Alcatuit din blocuri de piatra suprapuse, au hieroglife dar nu i se cunoaste originea, egiptenii faceau numai obeliscuri monolite.

Un alt monument venit de la Delfi, din Grecia alcatuit din 3 serpi incolaciti pe un soclu de aur si cu o cupa, in varf, tot de aur. Fusese facut pentru a comemora victoriile de la Plateea si Salamina impotriva persilor lui Xerxes. La Istanbul a fost adus de imparatul Constantin cel Mare, ca prada de razboi.

La Berlin, Altarul din Pergam (o constructie intreaga) descoperit, piesa cu piesa de Karl Humann pe acropola vestitei capitale a provinciei romane Asia. A fost adus si acoperit de o cladire in care a fost montata inca o constructie de mare dimensiune: poarta pietii din Milet, localitate situata nu departe de Pergam. Miletul - cetatea de bastina a lui Thales, filosof si matematician. Cele 2 constructii sunt inalte - poarta miletiana are un etaj cu coloane si lungi de 25-35 m.

La Berlin, in Muzeul Orientului Antic se gaseste in marime naturala: porta Babilonului, "Poarta Istar" construita de regii cetatii pe la anul 2000 i.C. constructie de culoare bleu-deschis, cu tauri si dragoni pe ea.

inapoi