Cultul ursului

 

     Puternic, violent, imprevizibil si uneori chiar crud, ursul este un animal venerat inca din cele mai vechi timpuri; cultul Ursului era atestat la geto-daci, insusi numele lui Zamolxis fiind legat de blana acestui animal. In mitologia româneasca Ursul este investit cu multiple virtuti apotropaice (protectoare), terapeutice si meteorologice. Jocul cu masti de Urs simbolizeaza moartea si reinvierea naturii. Etalarea de forta, vitalitate si dibacie in miscari Jocul Ursului este extrem de spectaculos in Moldova. Mastile costum sunt realizate fie din insasi blana animalului, jupuita impreuna cu capul ursului, fie din blana de oaie sau din paie (funii rasucite si cusute pe un costum de haine mai vechi). Varietarea modalitatilor de realizare a mastii de Urs este destul de mare, bucurandu-se de o atentie speciala in Bucovina.  Cetele de Ursi pot fi independente dar, de regula, ele alcatuiesc un nucleu ceremonial in cadrul grupurilor complexe de mascati (Malanca, Benzile, Partiile etc.) Jocul propriu-zis al Ursilor (2-4-8) este condus de un "ursar" (personaj fara masca, imbracat cat mai bizar si cu un coif pe cap) care ii indeamna sa se miste in ritmul tobelor, batute in ritmuri tot mai alerte.

      La 15 august, Sfânta Maria Mare, sarbatoare crestina suprapusa peste sarbatoarea ursului la daci.

    In credintele traditionale rominesti exista o sarbatoare arhaica dedicata acestui animal: Sâmbata Ursului ( a 3-a simbata din Postul Mare prepascal), cind in popor se crede ca toate ursoaicele nasc pui. Simpatizat in zonele folclorice de munte ale Romaniei, ursul e numit familiar Mos Martin, dar are si o divinitate patronala: Sfintul Ursea.

    In antichitate preotesele tuturor variantelor artemice se invesmintau, la ceremonii, in timpul dansurilor rituale, in piei de urs.