Este cunoscut ca geograful si istoricul Strabon (c. 64 î.H.- 26 d.H.) a realizat unica opera a antichitatii care ne-a parvenit aproape în întregime, "Geographika" (Geografia, 17 carti, aparuta dupa anul 14 d.H.), incluzând, pe lânga datele strict geografice, si pretioase informatii de ordin istoric, cultural, mitologic, valoroase în primul rând prin tinuta stiintifica, document pretios pentru istoria Daciei, ale carei hotare sunt, pentru prima data, descrise aici (Geografia, VII.3.13);[1].

     Referin du-se la religiozitatea daco-getilor, Strabon consemna: „Pâna si muntele a fost socotit sfânt si asa îl si numesc. Numele lui este Kogaionon, la fel cu al râului care curge pe lânga el." (VII.3.5).

     Istoricii N. Densusianu [2] si I.C.Dragan [3] localizeaza muntele Kogaionon la Portile de Fier de la Dunare; H. Daicoviciu [4] si C.Giurascu [5] îl localizeaza în S-V Transilvaniei, respectiv‚ N-V Olteniei.

      Aparenta contradictie în localizarea Kogaiononului este clarificata cu ajutorul toponomasticii si a unor evenimente istorice ce constituie obiectul lucrarii noastre în continuare.

     Astfel, s-a observat ca în etapa formarii oricarei natiuni varianta literara es te de regula cea chemata sa reprezinte unitatea de limba a unei anumite colectivitati, ea devenind purtatoarea normei nationale si este expresia esentiala a istoriei si constiintei comune a poporului [6].

     Indianistul englez Jones Wiliam (1746-1794) este considerat a fi cel care a fundamentat notiunea de „limba mama" care, începând cu primele decenii ale sec. XIX, a fost (conventional) numita indo-europeana.

      Studiata de B.P.Hasdeu (1875), I.Valaori (1924), Marin Barbulescu - Dacu (1936), I.I.Russu (1981) s.a. , pentru tara noastra sunt importante si concluziile lui Schraeder, E. de Michelis (1903), W.Merlinger (1955) s.a. care au localizat patria primitiva a triburior „indo-europene" în regiunea vechii Dacii si a Traciei.

      Acestor concluzii se adauga si cele ale unor savanti, istorici, cercetatori de prestigiu care au demonstrat ca în spatiul carpato-danubiano-pontic îsi au radacinile valorile spirituale care preced aparitia marilor civilizatii pâna în cele mai departate zone ale Terrei, spatiu în care cultura româneasca este posesoarea unei zestre spirituale de mare pret, ale caror valori autentice nu sunt înca descifrate, în mod deosebit a rolului covârsitor pe care l-a avut si în spiritualitatea religioasa.

     Constatarea ca etimologia celor 1678 termeni onomastici si topomastici cartoagrafiati în judetul Mehedinti au originea în : sumeriana 1432 termeni (85,34%); hittita -12 (0,71%); sanscrita -234 (12,95%), aceea ca toti termenii sumerieni si hititi identificati se regasesc - fonetic si semantic - în limbile sanscrita-latina-româna, chiar daca numerosi termeni din toponomastica acestui judet se regasesc în toponimia din India, Banglasesh, Pakistan si Europa (mai putini în Africa, Asia, Australia), ne-am oprit asupra zonei din Orientul Apropiat. Mai exact, la regiunea mlastinoasa din tara pe care grecii au numit-o Mesopotamia - „Pamântul (tara) dintre ape" (fluviile Tigru, Eufrat, Golful Persic) care, începând din mileniul IV î. H. a fost locuit de cei cunoscuti sub apelativul de sumerieni.

     La aceasta alegere am avut în vedere aceea ca:

      „În general exista concordanta de opinii în ceea ce priveste faptul ca sumerienii au venit din tinuturi muntoase. Potrivit religiei pe care au adus-o din tara de bastina, zeii lor salasuiau în vârful muntilor , iar daca în noua lor tara nu au gasit munti, ei au ridicat zeilor temple în forma de munti artificiali -ziguratele." [7], asemanatoare dealului Curila (sum. KUR-ILI)- „Muntele (tii) zeului (-ilor)" din Plaiul Closani , judetul Mehedinti.

     Am avut în vedere si aceea ca începând din epoca primei dinastii din Is in (2200 î.H.) sumerienii si-au scris propria istorie pe tablite de lut ars, întocmind tabele cronologice, ale caror copii numite „Liste regale", desi schematice, sunt deosebit de pretioase. Potrivit acestor liste „Înainte de Potop" au domnit:

           1) un numar de zece regi, timp de 465000 ani;

           2) dupa „Lista din Larsa", un numar de opt regi au domnit „Înainte de Potop" în cinci orase, timp de 241000 ani. [8]

     Este posibil ca: în prima lista sa fie incluse cele zece dinastii regale cunoscute de sumerieni, dinastii care, potrivit unui calcul, au început sa domneasca pe la 40000 î.H. (456000/ani lunari x 30 zile: 365 zile/an solar =37475 ani solari + 4000 ani solari „Înainte de Potop"=41475 ani solari, î.H.), perioada mult apropiata de cea în care apar primele dovezi materiale descoperite de arheologi în zona dunareana; a doua lista pare sa indice date despre cosmologia sumeriana, a generatiilor de zeitati mai importanti, cu indicarea anilor în care au „aparut" fiecare dintre acestia (43 200 ani lunari de domnie x 30 de zile:365=3551 ani solari+4000 ani solari „Înainde de Potop"=7551 î.H.).

      În absenta unui text cosmogonic propriu-zis, vom încerca sa realizam o cronologie a datelor incluse în scrierile sumeriene din Mesopotamia unde, ca peste tot în Orientul Mijlociu -si nu numai acolo (v. Parta-Timis) - simbolismul religios al taurului (v. Muntele Gugu), atestat din neolitic, s-a transmis fara întrerupere.

     Exista suficiente semnale care, pe lânga lingvistica, vin sa sustina ca bastina sumerienilor a fost în spatiul carpato - danubiano-pontic. Parte din aceste semnale se regasesc printr-o corecta interpretare a inscriptiilor de pe tablitele de lut ars ale acestora (v. Tartaria pe Mures), dar si materialele arheologice descoperite în zona dunareana (Istrului) si în Mesopotamia (Sumer).

     c.200000 î.H. În zona râului Cerna, afluent al râului Oltet, respectiv la Dobriceni, Preotesti, Bugiulesti s.a. s- au descoperit (1957-1964) materiale arheologice (puncte fosilifere) care l-au determinat pe renumitul antropolog Raymond Dart - cel care prin descoperirile din Africa a pus problema zonei de aparitie si dezvoltare a primilor reprezentanti ai unei munci intentionate - sa viziteze aceste locuri. În urma studierii materialelor R. Dart avea sa afirme ca la acea data (1966) România dispunea de cea mai mare colectie de fosile Villafranchiene pe care o vazuse pâna atunci si ca nu cunostea alte locuri în Europa în care sa fi ajuns la o asa de mare certitudine. (Drobeta, I,1974, p. 14).

     c. 40000-c10675 î.H. Potrivit „istoriei" sumeriene, este epoca „Primordiala" care începe cu Abzu (Apsu) -„Masa de apa dulce" si Tiama-t- „Marea de apa" pe care o localizam acolo unde a existat Marea lui Cronos (între Ogradena-Vârciorova-Bahna-Ciresu) si fluviul Istru, dincolo de care se aflau: la Vest marea Panonica, la Nord marile tropicale din Ardeal , la Est Lacul Getic, acestea din urma fiind în curs de finalizare a colmatarii.

      Teritoriul dintre aceste mase de apa era locuit de oamenii Neanderthalieni (Paleantropi: cca 80000-c.30000 î.H.) care sunt atestati în Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor (com. Pui, jud. Hunedoara), Pestera Muierii (com. Baia de fier, jud. Gorj), Pestera Gura Luncavitei (com. Moldova Veche , jud. Caras-Severin). Au urmat oamenii Cro-Magnon (Neantropii: c.30000-c.8000î.H.), identificati în Pestera Cioclovina (com. Bosorod, jud. Hunedoara), care practicau cultul înmormântarii, posibil acel „cult al craniilor". Urmele materiale ale acestor locuitori au fost descoperite si la: Baile Herculane (Grota Haiducilor), Gornea (Dealul Caunitei), Neandru (Pestera curata, jud. Hunedoara), Bugiulesti (Vâlcea), Slatina (Olt).

     c.10675- c.8550 î.H. Este mentionata Nammu-Marea primordiala -„Mama care a zamislit cerul si pamântul, stramoasa care a nascut toti zeii" similar lui Okeanos -„Râul din care cu totii, noi zeii ne tragem fiinta" [9], identificat cu actualul curs al fluviului Dunarea între Belgrad -Svinita [10]. În aceasta perioada, în zona existau asezari la: Dubova, Ogradena, Ostrovul Banului, O. Simian, Schela Cladovei.

     c. 8550-c.7550î.H. Este mentionat Nannu -„Zeul Lunii" pe care îl identificam - dupa „Lista din Larsa - cu Enmenkuanna (En-Me-Lu- Nanna) din Badtabira, al carui nume, în timpuri stravechi, îl prezenta pe „Domnul preotilor, cel integru care proclama/reguli/ omului zeului -Lunii " si a domnit 43200 ani (pe la 7551 î.H.)

      Localizam regatul acestui rege cu delimitari la: S- fluviul sacru-sfânt Istru-Marea lui Cronos - „Râul" Okeanos, constituind actualul curs al fluviului Dunarea între râul Olt (aval) pâna la confluenta cu r âul Tisa (amonte); V- Râul Tisa; N- Râul Mures; E- Râul Olt, care îl despartea de Muntenia (sum. MUN/us/-TI-E-AN/NA) -„Locul unde este femeia care traieste în Casa Cerului" (v. Ki, sora geamana a lui An); sscr. MUNI-TE-NA/b kas/)- „Locul unde este omul (femeia) pios (-asa) si întelept (-pta) din Cer"), latin (MUNITE-NA/e/) - „Locul unde într-adevar esti la adapost".

     c. 7550 - c. 6550 î.H. Dintre copii „Mamei originare" Nammu, s-au remarcat „Zeii fundamentali" care au constituit triada zeilor mari:

     1) AN -„Zeul Cerului, a carui resedinta o identificam în muntele (Vf.) Bran din masivul Godeanu, avându-i vecini: la E sora geamana, KI - „Zeit a pamântului" cu resedinta în Muntii Bucegi; la S -fratele sau,

    2) ENKI -„Zeul întelepciunii" cu resedinta în zona Portile de fier; l a S-V - „RÂUL Okeanos; la V - râul Tisa; la v-n - râul Mures; la N-E, fratele sau      

    3) ENLIL -„Stapânul aerului" sau „Marele munte, cu resedinta în muntele (vf.) Borascu Mare din masivul Godeanu.

     Arheologia a doved it ca aceasta este perioada de consolidare a remarcabilei culturi materiale numita clisurean Schela-Cladovei-Lepenski Vir (8000-5500 i.H.) care a constituit baza primelor inceputuri ale civilizatiei in asezarile de la: Hotarani, Icoana, Ostrovul Banului, O. Corbului, O. Simian, Schela-Cladovei, Lepensky Vir, Padina, Vlasac de unde s-a raspândit pâna in cele mai indepartate meleaguri de pe glob.

     c.6550-c.5550 i.H. (dupa lista, 36.000 ani), este mentionat regele Alalgar (AGA-LAL-RU) - "Cel care creeaza si poarta tiara" din orasul NUNKI - "Orasul arbore", identificat cu orasul Eridu, a carui etimologie este aceeasi cu cea pentru "fluviul Eridan" de la Portile de Fier.

     c.5550-c.4000 i.H. In "Lista din Larsa" sunt mentionati trei regi cu aceeasi durata de domnie (28.000 ani), rezultând o noua divizare a regatului Alalgar, astfel:

     a) ALULIN din NUNKI, al carui regat il localizam intre cele trei cursuri de apa numite Cerna:

           1- la S-V, râul Cerna care izvoraste din Muntii Poiana Rusca si se varsa in Mures lânga Deva ( sum. DEVA = "loc sacru"; sscr. DEVA = "zeu, divinitate"; lat. DEVE/ner or/ = "locul/ venerat");

           2 - la E-S, râul Cerna care izvoraste de sub Vf. Paltina (masivul Godeanu) si se varsa in Dunare lânga Orsova;

           3 - la E, râul Cerna care izvoraste din Vf.Balota (M-tii Capatânei) si se v arsa in Oltet, onomastica si toponomastica mentinuta in acest perimetru, ca de altfel si in M-tii Bucegi-Fagaras, constituind dovada existentei unei comunitati unitare in zona la care ne referim.

     b) ENMENGALANA (En-Me-Gal-Nan/n/a) = "Domnul pr eotilor, cel integru care proclama regulile marelui zeu al Lunii", cu resedint a in Badtabira (v.Nannu) care, dupa parerea noastra este Tartaria pe Mures unde, in anul 1961, au fost gasite trei tablite din lut ars, datate d in mileniul V i.H., având inscrise pictograme. Tablita rotunda cuprind e un text pictografic protosumerian tradus prin: "In (ce de-a) patruzecea domnie pentru buzele (gura) zeului Saue cel mai vârstnic dupa ritual (a fost) ars. Acesta-i al zecelea." Regatul era delimitat la nord de râul Mures, la sud de râul Strei, la est de râul Sebes, la vest de râul Bran - regatul lui ALULIN.

     c) ENSIBZIANNA (Ensi-Bab-Zu-Nanna) = "Regele de la poarta cunoscutului zeu al Lunii" cu resedinta la Larak - "Muntele zeului (regelui)" pe care il identificam cu dealul Curila (sum. Kur-Ila; met at. Larik - Larak) al carui regat se delimita la N-NV cu regatul lui Alul in, la V cu râul Cerna de la Dunare, la S cu fluviul Istru, la E cu r âul Olt, in perioada respectiva existând asezarile de la: Dubova, Domasnea, Hotarani, Ostrovu Banului, O. Corbului, Schela-Cladovei.

      Faptul ca cea mai veche asezare din Mesopotamia este atestata arheolo gic pe la 5000 i.H., pare sa explice inscrierea in "Lista din Larsa" a regelui Enmendurama (En-Eme-Durum-Nanna) = "Domnul preotilor cel integru ca re proclama regulile in limba celor care stau (sunt originari) din tara zeului Lunii", cu noua resedinta la Sippar (azi, Abu Habba), cu o domnie de 21.000 ani (c.5726 i.H.), asezare posibil intemeiata de primul val de migartori sositi in acele locuri, venind de la nordul Istrului.

     c.4000 i.H. Mai multe surse ne informeaza ca pe la 4000 i.H. s-a produs "Potopul Universal", "...iar dupa Potop au venit la domnie regii popoarelor din munti."[11].

     c.3500-c.1750 i.H. Urmare aparitiei generatiei celor "50 de zei" in locurile de bastina ale sumerienilor si hittitilor ajunsi in grupuri mici, si in câteva valuri - marele regat al zeului suprem Alalul se imparte intre urmasii acestuia, dintre care, cei mai importanti au constituit puterea suprema a triadei divine: ANU = "Zeul tânar, parintele zeilor, creator al vânturilor" cu resedinta probabila in Vf.Gugu, al carui regat era delimitat la SV de Valea Bistrei, la V de Muntii Tarcu si râul Belareca, la VN de râul Galbena (din Tara Hategului), la N de râul Strei, la NE de Râul Alb, la E de regatul fratelui sau Enlil, reconstituie dupa modelul stramosului si tizului sau ENLIL, cu resedinta in Vf.Borascu Mic din Masivul Godeanu si se intindea pe intreaga zona cuprinsa intre regatul lui Anu la vest, intregul Podis Ardeal - intre râurile Jiu Mures Olt, la SE-S, cu regatul celuilalt frate EA = " Zeul intelepciunii si cunoasterii" recompus dupa modelul stramosului sau Enki, cu resedinta la Portile de Fier, stapânind teritoriul dintre Cerna de la Dunare pâna la râul Olt.

      Interesant este ca organizarea teritoriala a celor trei regate citate mai inainte s-a mentinut si in sec.XIII d.H. când, prin diploma din 2 iunie 1247 sunt atestati voievodul Litovoi si cnezii Ioan si Farcas, ca stapâni legitimi exact in acest teritoriu (exceptând Ardealul), in cuprinsu l caruia la acea data existau "bisericile infiintate si care urmeaza sa se infiinteze", cu acea ocazie "raminând neatinse cinstea si drepturil e arhiepiscopilor si episcopilor (ortodocsi, n.n.) pe care le-au avut inainte" din intreaga Tara Severinului.

     1757-c.1350 i.H. Este intervalul in care au av ut loc cele doua "Potopuri": al lui Ogyges (1757 i.H.), Deucalion (1526 i.H. ), cel din urma remarcat si prin stramutarea zeilor olimpieni in sudul continentului.

     c.1350-1225 Prin mitul potrivit caruia fiara Aigis ("Capra") nascuta in Frigia si s-a indreptat, mai intâi spre partil e Indiei (Mesopotamia) apoi spre Fenicia, Egipt, Lybia si dupa ce a oco lit Peloponesul a ajuns in zona Muntilor Ceraunici (Cernei) unde a fost u cisa de zeita Atena [12] care si-a facut vestmânt din pielea monst rului, vestmânt care era din piele de capra [13], avem primele informatii despre aparitia in aceasta zona a henoteismului, etapa de trecere de la politeism la monoteism.

     1225 - c.1100 i.H. In aceasta etapa au fost consemnate doua eveniment e deosebite care, pe lânga confirmarea existentei unei permanente leg aturi dintre cei stabiliti in sudul continentului cu locuitorii din zona lo r de bastina, sunt singurele si corectele descrieri geografice cu caracteristici mentinute pâna in zilele noastre, in zona numita Dun area de Jos, descrieri realizate in cadrul unor calatorii cu ajutorul unor ambarcatiuni in jurul Peninsulei Balcani, parcurgând acelasi traseu in sensuri opuse: Expeditia Argonautilor (1225 i.H.) si peripetiile lui Ulise (1183-1174 i.H.), acesta din urma, la indemnul lui Circe fiind primul muritor care a realizat: semnul crucii in cadrul unui ritual, prima p omana pentru sufletele unor muritori, prima atestare in credinta unei vieti "de apoi", "de veci", o existenta de dincolo de moarte [14].

     c.1100 - c.700 i.H. Este atestat, la nord de Dunare (Donaria) primul reformator al religiei, cunoscut sub numele de ZALMOXIS, a carui aparitie pare sa fi determinat stramutarea hiperboreenilor din zona Insul Banului in partile Moldovei si mai departe spre est, unde au evoluat independent, incepând cu sec.X i.H., insa au continuat sa trimita ofrande la Delos pâna in sec.I d.H. [15]. Cam in aceeasi perioada, Tyrhenii numiti si etrusci - descendenti din Ulise si Circe - o populatie purtatoare a uneia din cele mai importante civilizatii din Europa se stramuta (c.1000 i.H.) din zona Moldova Veche, stabilindu-se in valea râului Pad (Italia), urmat de al doilea val (c.800 i.H.).

     In timpul acesta, Zalmoxis practica cultul noii sale religii in Muntele Kogaionon:

     1. sum. KU/r/GA/l/-I-EN-AN/u/ = "Locul unde este/ muntele si râul domnulu i preotilor zeului ANU"

     2. sscr. KO/s/-GO/pa/-YAN/a/-N/a/U = "Locul/ depresiunea circulara cu versan te prapastioase in zona muntilor inalti (caldare) unde este preot un om nou"

     3. greaca KO/ros/- GAION-ON = "Locul unde se afla/ fiinta tânara de la templul zeitei Pamân tului (Gaia) si este o fiinta in realitate (om)"

     4. latina KO/s/-GA/ud/IU/m/-N/e/-NO/bilis/ = "Locul unde este muntele/ cu pia tra dura, vestit (renumit) pentru ca intr-adevar aduce multumire sufleteasca".

     Observam ca oronim ul si hidronimul Kogaionon sunt identice seman tic cu oronimul si hidronimul GODEANU:

     1. sum. GUDA-ANU = "Muntele unde este/ sunt preotul (-tii) care unge cu miruri si unsori bine mirositoare statuile zeilor din templul zeului cel tânar, parintele zeilor, creator al vânturilor (Anu)

     2. sscr. GO/pa/-DY A/us/-NU = "Muntele/ unde acum este preotul zeului stralucitor al cerului, t atal zeilor"

     3. lat. CO/eus/-DI -ANU/s = "Locul de adunare al zeilor din vechime".

     c.700 - c.70 d.H. Zalmoxis era deja zeificat, religia adusa de el era deja insusita de daco-getii locuitori ai teritoriului care odinioara era sub protectia zeilor: AN, ANU - ENLIL-I si II - ENKI - EA.

     Interesant este ca odata cu atestarea dacilor si a getilor de lânga Dunare sunt atestati si primii latini din Latium (Italia), putin mai târziu (c.500 i.H.) fiind mentionati - tot in Italia - Ausonii, legendarii urmasi ai lui Ulisse si Kalypso, plecati de la Marea Ausoniei, din zona Cesevo-Liubcova, de pe Dunare [16].

     Potrivit lui Florus (sec.II d.H. "Epitome" I.39), generalul roman Curio a respins o invazie a dacilor in Moesia si, urmarindu-i pe acestia, a ajuns pentru prima oara la Dunare, undeva in zona muntilor Banatului, in anul 74 i.H. Prevazând pericolul care ameninta resedinta regala, marele rege BUREBISTA a stramutat-o de la Argedava de lânga Dunare - pe care am identificat-o cu "castelul" Oreava [17] - ridicând din temelii noua resedinta Sarmizegetusa Regia din Muntii Orastiei (Sebes). Atunci a fost stramutata si resedinta unde se practica cultul lui ZALMOXIS, la 12 km. NE de noua resedinta regala, in muntele rebotezat, impreuna cu râul care curge pe lânga acesta - GODEANU (1656 metri), in aceleasi conditii aparând si topicul Poarta de Fer (de pe Valea Bistrei), posibil si râul Dunarita din Tara Hategului.

     c.70 - 300 d.H. La aproape un secol de la stramutarea resedintei regale si spirituale a dacilor, urmare razboaielor (101-102; 105-106), o parte din Dacia este ocupata de romani. Faptul ca insusi imparatul Traian admira "...pe acesti geti (daci) cea mai razboinica natie dintre toate neamurile ce au existat vreodata, nu numai din cauza puterii corpului lor, dar si din aceea a invataturilor lui Zalmoxis care este intre ei atât de slavit" [18], criterii de care imparatul a trebuit sa tina seama atunci când  a hotarât ridicarea din temelii a Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa Regia care, desi fusese cucerita si distrusa de romani, continua sa fie centrul spiritual unde se practica cultul lui Zalmoxis.

     300 d.H. - crt. Urmare Edictului de la Mediolanum (313) Imparatul Constantin cel Mare (306-377) a acordat libertatea crestinismului; el a fost acela care a convocat primul sinod ecumenic de la Nicea (325), care a fixat dogma crestina ortodoxa impotriva ereziei lui Arie, dogma pe care, cu siguranta, a introdus-o si la nordul Dunarii unde a rezidit cetati si edificii, inclusiv podul de la Celei.

      Urmarea unor aprofundate si indelungate cercetari, eruditul preot Dumitru Balasa din Dragasani - Vâlcea a elaborat lucrarea "De la Zamolxe la Iisus Hristos", cu 42 capitole, dintre care am mentiona "Inchinatul cu fata la rasarit" (v.Strabon, VII, 3.13) si "Crestinismul la daco-romani sau trecerea de la cultul soarelui la credinta lui Iisus Hristos - soarele dreptatii" care, impreuna cu celelalte capitole dovedesc o profunda si autentica cunoastere a gnosticismului crestin.

      Nu intâmplator, in acest sector nord-dunarean, dintre râul Cerna (amonte) si râul Olt (aval) au fost infiintate primele Episcopii, de la Aquis (Vodita) si Castra Martis (Celei - Olt), au fost construite bazilica paleo-crestina (sec.IV-V) de la Turnu-Severin, bazilica bizantina (se c.VI) de la Vodita-I si Celei, probabil si lacasul de cult de la Cioroiul Nou (Dolj), a fost creata Mitropolia cu resedinta la Vodita-I si s-au ridicat cele 16 mânastiri in: sec.XIII-XIV (Mracunea-Ogradena Veche, Vodita -II, Tismana); sec.XV (Cosustea, Crivelnic, Gura Motrului, Strehaia, Topolnita); sec.XVI (Cerneti, Cretesti, Jitia, Sadova, Strâmba, Tântareni); sec.XVII (Baia de Arama, Corlatele), lacasuri de cult, dar si fortificatii inteligent amplasate in locurile unde trebuia sa anihileze religia devenita "pagâna" dar si la hotarele sau principalele puncte de acces spre interiorul tarii, edificii inzestrate de domnii tarii care le-au ctitorit. La acestea se adauga un numar de 14 schituri din: sec .XV (Jdrelea pe Jiu); sec.XVI (Ciuture, Comanesti-Crainici, Panaghia-Salcuta); sec.XVII (Dâlga, Menti, Murgasi, Popânzalesti-Vârtopu, Rudina, Tezlui, Trocaia); sec.XVIII (Plopsor, Preajba-Malu Mare) ctitorii ale boierilor locali si un numar mare de biserici (in anul 1832 existau in 315 sate catagrafiate, 23 de sate fara biserica, un numar de 327 de biserici, slujite de 530 de preoti, 52 diaconi, 205 târcovnici) ridicate de boieri sau de locuitori.

      Din aceste considerente, subscriem la studiul neobositului cercetator mehedintean, prof. Mite Maneanu, mai exact la prologul care consemneaza:

     "Judetul Mehedinti a constituit in Evul Mediu unul dintre locurile predilecte pentru fondarea si dezvoltarea unor asezaminte ecleziastice cu rol major in consolida rea vietii spirituale a locuitorilor acestei zone (si nu numai de aici, n .n.) si conservarea spiritului national românesc si a credintei stramosesti ortodoxe (si chiar mai inainte, n.n.) amenintate de atâtea ori, din spre vest ca si dinspre est sau sud. Asa se face ca, de-a lungul timpului, in acest areal, au fost ctitorite sute de lacasuri monastice de cult si inchinaciune astfel ca, practic, nici un sat, târg, cetate, oras din Mehedinti nu a fost lipsit de institutii si lacasuri religioase. Toate acestea au fost ridicate, intretinute, inzestrate si dezvoltate prin grija si osârdia multor domni ai tarii, in frunte cu primii Basarabi, a fruntasilor locali - boieri, dregatori, ostasi - precum si a numerosi tarani si târgoveti, de fapt a tuturor românilor traitori pe aces te meleaguri" [19].

         Note bibliografice:

         [1] MATEI, C.H. - "Lumea antica", Edit.Danubius, Buc.1991,p.214

         [2] DENSUSIANU,N. - "Dacia preistorica", Edit. Meridiane, Buc.1986,p.25

         [3] DRAGAN,C.I. - "Noi, tracii", Edit.Scrisul românesc, Craiova,1976,p.74

         [4] DAICOVICIU,C.H . - "Procesul inchegarii statului dac", Rev.arhiv.An LVII, vol.XLV, nr.2/ 1980, p.166

         [5] GIURESCU,C. - "Istoria românilor", Buc.1971,p.77

         [6] DAVID, DOINA - "Limba si cultura", Edit.Facla, Timisoara, 1982,p.14

         [7] ZAMAROVSKY,V. - "La inceput a fost Sumerul", Edit.Albatros, Buc.1981,p.169

         [8] CERAM,W.C. - " Zei, morminte, carturari", Edit, Stiint. Buc1968,p.244

         [9] HOMER - "Iliad a", Edit.Pentru Lit.Univ. Buc.1967; XIV.240+241

         [10] BARBULESCU,N. C-tin - "La izvoarele Istrului", in rev. Noi tracii - Milano, nr.140-141,1986,p.12

         [11] ZAMAROVSKY,V. - op.cit.p.255

         [12] DIODOR din Sicilia; Bibl. Ist. Edit. Sp.-Turism, Buc.1981; III.LXX.3-6

         [13] HERODOT - "Istorii", Edit.Stiint.Buc.1961;IV.178-189

         [14] HOMER - "Odisseia", Edit.de stat, ptr. lit. si arta, Buc.1967;XI.25-60

         [15] PAUSANIAS - " Calatorie in Grecia", Ed.Stiint. Buc.II/1982;I.31.2

         [16] BARBULESCU,N. C-tin - op.cit.nr.145/1986,p.15; idem HESIOD, Theogon.1011,1017;I bid.Apollodori, II.74.1

         [17] BARBULESCU,N. C-tin - "Argumente in sprijinul localizarii Argedavei", in Noi tracii - Milano,nr.213-214/1992,p.1-7

         [18] XENOPOL,A.D. - "Istoria românilor din Dacia Traiana",Editia III- Ed.Cartea Româneasca, Buc.1925,vol.I,p.69

         [19] BALASA, DUMIT RU - "De la Zamolxe la Iisus Hristos", colectia Credo (20), Edit.Cuget românesc, Bârda, jud.Mehedinti,1993

         [20] MANEANU, MITE - "Documente noi privind starea mânastirilor, schiturilor si bisericilor din jud.Mehedinti in prima jumatate a sec.XIX", in DROBETA - buletin stiintific - Muzeul Regiunii Portilor de Fier, Turnu Severin, Anul I nr.3-4/1994,p.10-16