Rege get (cca 200 ien) din stinga Dunarii,
pomenit în decretul histrian pentru Aghatocles
în calitate de ocrotitor al
cetatilor grecesti de pe litoralul dobrogean, de la care percepea tribut si pe care se
obliga sa le apere de eventualele atacuri din afara. Legatura dintre Rhemaxos si cetati
pare sa fi fost de durata, consfintita prin tratate, stipulind angajamente
bilaterale. In
cazul Histriei, documentul mentioneaza tributul -phoros-datorat de cetate la date
fixe dar si ajutorul militar oferit de rege in cel putin doua rinduri.
Majoritatea
cercetatorilor il considera conducatorul unei uniuni tribale cu centrul in cimpia
Munteniei. O inscriptie, datind de le inceputul secolului al II ien se refera la grelele
imprejurari prin care a trecut Histria, atacata de fortele unei capetenii trace pe nume
Zoltes, impotriva careia cetatea s-a putut apara cu succes numai datorita ajutorului
militar, un corp de arcasi calari, trimis de protectorul cetatii, puternicul rege get
Rhemaxos
inscripția de la Histria (sec II î.e.n. )
Sfatul si Poporul au gasit cu cale; șef
al Adunarii fiind Dionysios al lui Bianor, Apollonius al lui
Cleobrotos a propus:
Intrucat Agathocles al lui Antiphilos,
coborator dintr-un parinte binefacator al obstii, se poarta fata
de cetate si de cetateni ca un om vrednic si de seama,
dovedindu-si in chipul cel mai deplin, cu vorba si cu fapta,
ravna fata de popor, in orice imprejurare grea pentru cetate
precum si in toate dregatoriile, insarcinarile si slujbele; si
mai intai, intr-o vreme cand cetatea era bantuita de tulburari,
iar tracii in numar mare atacau orasul si teritoriul, cand
granele stateau sa dea in parg iar cetatenii se framantau foarte,
fiind ales capetenie a arcasilor si strangand osteni cu plata
Agathocles a stiut sa pazeasca tarinile, dand putinta
fistecaruia sa-si stranga granele fara vatamare; iar cand tracii
din jurul lui Zoltes au patruns cu oaste mare in Scythia
(prima atestare a acestei denumiri antice pentru actualul
teritoriu al Dobrogei;
Strabo (Geogr.
VII 4, 5) o denumeste "Scitia Mica" ), catre orasele grecesti
de sub obladuirea regelui Rhemaxos, (tot el) ales sol, a
pornit in tara straina, strabatand pamanturile mai multor
noroade si, infruntand primejdii de tot felul, a convins pe
barbari nu numai sa crute cetatea, dar si sa [...]
adunate inainte de talhari [...] ce se aflau la ordinul
lui Zoltes, [...] sa mantuiasca toate [...] si
impreuna cu ei s-a grabit [...] cetatea sa plateasca 5
(talanti?) pentru ca sa cada la intelegere cu cetatea in
privinta hranei....
Cand dupa aceasta,
aceiasi (barbari) au napadit tinutul si au prins sa
asedieze Bizone si sa pustiasca teritoriul, granele noastre
fiind ( si de data aceasta) gata sa dea in parg, ales sol
si pornind spre locul unde se afla oastea, randuit de catateni
sa rascumpere dupa putinta teritoriul si recolta, i-a convins pe
Zoltes si pe traci, cu pret de 600 de galbeni, sa nu patrunda in
teritoriu, nici sa se apropie de oras, ceea ce a ingaduit
cetatenilor sa ramana stapani pe toate granele de pe ogoare.
Si iarasi, ales sol in Tracia si la
capetenia acestora Zoltes, a reinnoit invoielile si intelegerile
incheiate cu ei : si simtind ca se strang laolalta talhari
multi, a adus faptul la cunostinta lui Zoltes, dand de stire si
cetatenilor dupa intoarcerea sa acasa: din care pricina
uneltirea a ramas fara urmari.
Iar mai tarziu, calcand
tracii
juramintele si invoiala si tot dand navala (pe pamaturile
cetatii), ales de popor comandant cu depline puteri al
teritoriului si strangand osteni voluntari dintre cetateni si
barbarii adapostiti in cetate, a pazit ogoarele si turmele si
granele pana la trecerea (spre noi) a regelui Rhemaxos.
Iar dupa ce regele a trecut pe malul din fata, nelasand in
urma-i straji de seama si trimitand numai vestitori ca sa ceara
tributul, ales sol si pornind la drum pe apa, tinutul fiind
cuprins de razboi, l-a convins pe regele Rhemaxos sa dea spre
paza cetatii calareti o suta; iar cand tracii au cazut in numar
mare asupra stajerilor, iar acestia- de frica- au fugit pe
celalalt mal, lasand teritoriul (cetatii) fara paza, trimis sol
la fecoirul regelui, Phradmon (?), l-a convins pe acesta
sa dea straja cetatii calareti sase sute, care, intrecand oastea
vrajmasilor, au infrant pe capetenia acestora Zoltes si
[...]
D. M. Pippidi noteaza: "decretul in
cinstea lui Agathocles reprezinta un document de prima
importanta pentru istoria Dunarii-de-Jos in perioada elenistica
si un document tot atat de pretios pentru istoria Histriei la
inceputul sec II. Insemnatatea lui sta, in primul rand, in
oglindirea primejdiilor care amenintau orasul din partea unor
capetenii trace in cautare de prazi lesnicioase, dar mai ales in
ilustrarea raporturilor politice stabilite in aceste conditii
intre cetatile grecesti de pe coasta dobrogeana si un basileu
din stanga Dunarii, in care avem temeiuri sa recunoastem un rege
al getilor din sudul Modovei sau din campia munteana".
( Inscriptiones Scythiae Minoris, vol I, p.70,
Buc, 1980-1987)
