Rege dac (c.68/69-87 en) dupa toate probabilitatile frate a lui Scorilo si unchi a lui Decebal. Dio Cassius LXVII,6; Orosius,VII,10,4; Iordanes,Getica,76)

     In anul 69 in timpul luptelor dintre Vespasian si Vitellius, legiunile din Moesia au fost chemate in Italia, lasind descoperita provincia. Profitind de acest lucru, dacii aliati cu sarmatii, au trecut Dunarea si au distrus armata romana comandata de Pompeius Agrippa care cade in lupta. Vespasian il infringe pe Vitellius si trimite trupe, intre care legiunea a VI-a. Dupa lupte grele dacii si sarmatii au fost respinsi peste Dunare. Constient de pericolul roman Duras amplifica punctele fortificate si in special ansamblul intariturilor din Muntii Orastiei. Urmind pe tronul cezarilor Domitian a pregatit razboiul impotriva qvazilor, marcomanilor si dacilor. Pentru a preintimpina un atac roman Duras denunta tratatul incheiat cu imparatul Vespasian si considerindu-se liber de obligatii ataca fortaretele romane "pe cind domnea imparatul Domitian, de teama lacomiei acestuia, getii desfacura alianta pe care o incheiasera odinioara cu alti imparati si incepura sa devasteze malul Dunarii, stapinit de multa vreme de imperiul roman, nimicind armatele (romane) si pe comandantii lor.  In fruntea acestor provincii (Moesia) era pe atunci, dupa Agrippa, Oppius Sabinus, iar la geti domnia o avea Dorpaneus. Dindu-se lupta romanii au fost invinsi . Lui Oppius Sabinus i s-a taiat capul, iar getii navalind asupra multor castre si orase, au pradat tinuturile ce tineau de imperiu" (Iordanes,Getica,76)

     Este foarte probabil ca sub domnia lui unificarea majoritatii triburilor se infatuise deja si ca inafara controlului sau mai ramasesera putine forte dace. Navala asupra posesiunilor romane ar fi aminat astfel , daca nu inlatura complet, primejdia romana si l-ar fi silit pe Domitian sa restabileasca subsidiile suspendate. Dupa obiceiul lor, dacii trecura Dunarea pe gheata in iarna anului 85/86. Ofensiva lor , condusa probabil de tinarul nepot al regelui, Decebal, a semanat panica in imperiu. Asa cum spune Tacitus "erau puse in cumpana taberele intarite ale legiunilor si insasi stapinirea noastra" (Tacitus, Agricola, 41) Pregatirile romane de riposta nu scapa vigilentei dacilor. Momentul era greu, inclestarea se anunta crincena si era nevoie de o maxima incordarea a statului dac si mai cu seama de o priceputa conducere militara, pe care batrinul rege Duras nu se mai simtea in stare sa o asigure. In fata pericolului el cedeaza tronul dupa 18 ani de domnie, mai tinarului Decebal , fiul lui Scorilo, gest pe cit de intelept pe atit de rar in lumea antica.