Imperiul Româno-Bulgar

      In anul 1185, in ant domnea tinarul imparat Isaac II Anghelos, care, dorind sa celebreze nunta sa cu fiica regelui ungar Bela II cu un fast deosebit si, pentru a face fata cheltuielilor, puse o noua dare asupra supusilor sai. Darea lovea in primul rind pe cei ce aveau turme de oi si vite. Era tocmai cazul valahilor, a caror indeletnicire principala era pastoritul. Cronicarul bizantin Nicetas Chomiates Akominatos spune ca darile lui Isaac Anghelos si felul abuziv in care fusesera strinse au produs o mare nemultumire printre valahii care locuiau muntele Hemus. Valahii trimisesera la imparat o delegatie, compusa din fratii Petru si Asan, fruntasi ai lor, sa reclame nemultumirile lor. Cererile lor nu sunt luate in seama, ba, mai mult, Asan e palmuit "pentru neobrazare" , din ordinul unui inalt demnitar bizantin. Intorsi acasa, cei doi frati se hotaresc sa ridice poporul intreg, valahi si bulgari, impotriva stapinirii bizantine. Rascoala incepu cind normanzii din Sicilia navalira si ocupara orasele Durazzo, Seres, Amphipolis si Salonicul.

     Generalul Alexios Vranas invinge pe invadatori si, in loc sa plece impotriva rasculatilor din Hemus, asa cum primise porunca, se ridica impotriva imparatului Isaac Anghelos, isi aduna trupele la Adrianopol si se proclama pe sine imparat. Petru si Asan, la inceput, obtin mai multe victorii, dar imparatul Isaac, in urma mai multor expeditii, reuseste in cele din urma sa invinga armata rasculatiilor, iar Petru si Asan trec la vecinii lor din nordul Dunarii. Cei doi frati se intorc cu ajutor armat de la vecinii din nordul Dunarii si incep sa prade Tracia. Imparatul Isaac intreprinde o noua expeditie impotriva valahilor, dar, neputind invinge armata rasculatiilor incheie un armistitiu. Asanestii trimit la Constantinopol pe fratele lor Ionita, dar acesta nu a stat mult acolo si s-a reintors in munti. In anul 1189 reincep ostilitatile. Petru si Asan invadeaza Tracia. Imparatul Isaac trecu muntii Balcani, cu gindul sa ocupe Tirnovo, insa intimpinind o rezistenta indirjita se hotari sa se intoarca. La intoarcere, armata sa este atacata de rasculati, intr-o trecatoare din munti, si suferi pierderi grele. Insusi imparatul scapa cu fuga, pierzindu-si coiful. Victoria aceasta intari mult situatia Asanestilor, ei raminind definitiv stapini pe tara dintre Dunare si Balcani.

     Imparatul Isaac este detronat in anul 1195 si inlocuit cu Alexie III Anghelos, care continua lupta impotriva Asanestilor, dar si de data aceasta bizantinii sint invinsi, in apropiere de orasul Seres. In anul 1196, Asan este asasinat, dupa sugestiile bizantinilor, care aveau reputatia de a fi atins o adevarata virtuozitate in organizarea de ravratiri ale unora contra altora si a asasinatelor. Aceeasi soarta avu si Petru un an mai tirziu (1197).

     Dupa Petru urmeaza cel de-al treilea frate, Ionita, la conducerea valahilor si a bulgarilor. Ionita avea insusiri remarcabile de militar si de om politic. El, in urma mai multor victorii impotriva bizantinilor, obtinu independenta statului Asanestilor, bulgaro-roman, ce se intindea de la Dunare la Muntii Hemus, si incheie pacea cu Bizantul. Ionita cere Papei Inocentiu III Coroana de Tar, ca primat al bulgarilor si valahilor, ceea ce corespundea in apus cu titlul de patriarh, dindu-i haina episcopala si insemnele. A doua zi, la 8 noiembrie, cu acelasi ceremonial, incorona pe Ionita ca "rege al bulgarilor si valahilor" si-i dadu diadema, sceptrul si bula de recunoastere, trimise toate de Papa, impreuna cu un steag cu chipul apostolului Petru si-i conferi si dreptul de a bate moneda. Ionita, la rindul sau, dadea cardinalului actul prin care el, boierii si intregul cler se indatorau a se supune bisericii romane si a urma legile si ritualul ei. Se specifica, de asemenea, ca teritoriile noi ce s-ar adauga statului lui Ionita vor avea acelasi regim. Cardinalul se intoarse la Roma, luand cu el si doi copii, care sa invete latineste spre a deveni gramatici.

     Cronica greceasca a lui Nicetas Choniates Akominatos spune in mai multe rinduri ca Petru si Asan erau "vlahi", ca ei apartineau acelui neam de oameni "care locuiesc muntele Hemus" si care "inainte se numeau Mysi, iar acum vlahi se cheama. Originea valaha a fratilor Asanesti este confirmata de mai multe izvoare contemporane, fara putinta de contestare. Scrisoarea din 1204 este adresata de Papa Inocentiu III "venerabilul frate Vasile arhiepiscop de Tirnovo, primat al bulgarilor si al valahilor". El insusi se numeste "arhiepiscop al intregii Bulgarii si Vlahii. La 12 aprilie 1204, Balduin de Frandra, conducatorul cruciadei IV, cucereste Bizantul si intemeiaza aici un imperiu latin. Ionita, regele bulgarilor si vlahilor, dorind sa intre in legatura cu noii stapini ai Bizantului, trimite o delegatie, cerindu-le sa fie recunoscut de acestia. Primeste insa un raspuns grosolan, ceea ce va avea ca urmare o serie de lupte, in care vor lupta si grecii alaturi de valahi si bulgari. Latinii, vrind sa innabuse rascoala, se hotarasc sa loveasca punctul principal, asediaza Adrianopolul. Aici vine regele Ionita cu armata sa, insotit de un ajutor de la cumani. Lupta s-a dat in ziua de 5 aprilie 1205 si s-a sfirsit cu un dezastru pentru imperialii latini. Imparatul Balduin este prins si dus la Tarnovo, unde a murit mai tirziu, in chinuri grozave, dupa cum povesteste cronicarul grec Nicetas Choniates.

     Dupa moartea nobilului Bonifaciu de Montferrat, care isi intemeiase un regat cu resedinta la Salonic, Ionita socoteste ca e momentul potrivit ca sa-si rotunjeasca hotarul regatului sau in aceasta parte. El asediaza Salonicul, dar in timpul asediului este asasinat de Manaster, comandantul cuman aliat, la 8 octombrie 1207.

     Dupa Ionita urma la tron Borila (un nepot de frate), care domni de la 1207 la 1218, iar dupa acesta Ioan Asan II (fiul lui Asan), care domni de la 1218 la 1241. In timpul sau, statul Asanestilor cuprindea Moesia (teritoriile dintre Dunare si Balcani), si o parte din Serbia cu orasele Belgrad, Nis si Skopie, Macedonia cu orasele Seres, Ohrida, Bitolia, Prosak si Sturmita, Tracia cu Adrianopole si Dimotica si Albania, fara orasul Durazzo.

     In anul 1258 se stinge dinastia regilor valahi si statul devine in scurta vreme exclusiv bulgar, valahii raminind doar o minoritate, supusa intens deznationalizarii.