Aromânii

     Geto-dacii, tot din neamul tracilor (I.C.Dragan) locuiau la nordul de Dunare fiind stramosii nostri directi. Romanizarea populatiilor trace respectiv a grupei tracilor geto-daci si a celor sud-dunareni (moesice) a a avut loc in perioade diferite, tracii sud-dunareni fiind deja sub stapanire romana inainte de razboaiele daco-romane din secolul I si II.e.n. Limba aromana (armaneasca), s-a format la sud de Dunare, despartindu-se dupa tezele mai recente de limba "Romaniei orientale" cel mai tarziu in secolul al zecelea, dar inceputurile acestui proces par fi situate chiar in secolul al 6-lea. Privind harta limbilor romanice in estul european, deci implicit si a limbii aromane in Balcani vom constata separarea geografica limbii aromanesti in raport cu limba romana (daco-romana) la nord de Dunare. Azi mai putem vorbi in cel mai bun caz de circa 500-700.000 de mii de vorbitori ale dialectelor aromanesti la sud de Dunare. Acestea se impart in trei graiuri distincte: macedo-roman (cel mai mare de altfel), megleno-roman (numai in Bulgaria, circa 15-20.000 de vorbitori) si dialectul istro-roman in Peninsula Istria (azi Croatia, circa 2000 de vorbitori).

      Cea mai mare grupare dialectala aromaneasca, cea macedo-romana include graiurile sale in diviziuni reciproc intelegibile: farserot, gramostean, moscopolean, pindean, muzachear , gopestean-mulovistean, olimpian etc. Limba aromana s-a desprins din trupul proto-romanei istorice dupa peregrinarile slavilor, avarilor si ale bulgarilor si a altor popoare migratoare la sud de Dunare. Aromanii traiesc azi imprastiati in Grecia, Albania, Macedonia, Iugoslavia, Croatia Bulgaria, Romania (in special in Dobrogea) precum si izolat in alte tari europene, in Canada, SUA, America Latina, Australia. Stiri sigure despre existenta aromanilor la sud de Dunare avem deja din anul 976, de la cronicarul bizantin Kedrenos. In secolul al 11-lea cronicarul bizantin Kekaumenos afirma ca locuitorii aromani din Pind provin din vecinatatea Dunarii. Asezarea slavilor la sud de Dunare a impins populatiile romanice (vlahii) spre Pind. Se afirma inca din secolul al 15-lea inrudirea etnica si lingvistica a aromanilor cu daco-romanii.

     Prin asezarea masiva a slavilor la sud de Dunare si prin asimilarea populatiilor vlahe in marea masa slava) s-a ajuns la despartirea geografica a celor doua mari grupuri al limbii proto-romane orientale.Un fapt istoric - la nord de Dunare daco-romana si-a continuat dezvoltarea independent de proto-romana dunareana, care a evoluat la randul ei in aromana, astfel ca diferentele si influentele diferite au dus la o delimitarea linvgvistica substantiala. Astfel limba aromana sau armaneasca este azi intr-adevar usor intelegibila cu limba daco-romana, dar prezinta varietati tipice adanc dialectale datorate imprastierii geografice. Cuvintelor si sensurilor specifice mostenite in comun din latina li s-au adaugat influente albaneze, imprumuturi macedonene vechi de tip slav sau bulgaresti mai recente si multe elemente grecesti precum si neologisme romanice din limbile balcanice. Pentru multi cercetatori limba aromana este o punte de trecere intre romanitatea occidentala si cea orientala. Configuratia dialectala aromana este complexa si destul de controversata. Limba aromana este considerata de unii cercetatori daco-romani ca fiind dialectul cel mai arhaic al limbii romane.

     Prima mentionare istorica in Balcani are loc dupa Theopanes si Theophylact Simocatta in anul 579, vlahii acompaniind o armata bizantina care marsaluia impotriva avarilor pe teritoriul actualei Bulgarii. A doua mentiune sigura urmeaza la anul 976 cand Kedrenos, vorbeste despre asasinarea lui David, fratele lui Samuel, tarul bulgarilor de catre niste "vlahi" nomazi. In aceasta perioada, vlahii erau inca numerosi. In 1186 vlahii se revolta impotriva taxelor bizantine. Conducatorii aromani au fost doi vlahi: Petru si Asan, iar telul lor era crearea unui regat vlah (aroman) independent in sudul Bulgariei si in in jurul actualului Salonic / Saruna pe aromana. Acestia se apara cu succes impotriva armatelor bizantine. Urmatoarele sase sute de ani ii regasesc pe vlahi sub cruda stapinirea otomana, o perioada de stagnare sociala si economica proprie acelor vremi, in fapt existenta in toata peninsula balcanica. Sub stapinirea otomana, populatiile aromanesti nu primesc recunoasterea ca natiune decat foarte tarziu (1905), recunoscandu-se astfel in final dreptul la scoli aromanesti si la propria biserica.

Destinul tragic al aromanilor in aceasta trecuta mie de ani il explica azi nu numai imprastierea regionala, dar si asimilarea si deznationalizarea rapida prin mediile de informare moderne, precum si dezavantajele sociale ca minoritate lipsita de scoala, biserica si publicatii. (prima Biblie armaneasca e tiparita de abia in secolul XIX).Inrudirea evidenta a limbii aromane cu daco-romana si constienta romanitatii noastre comune a dat culturii aromanesti si implicit celei romanesti insemnate nume: Mihai Nicolescu, Tascu Iliescu, Constantin Belimace, Nusi Tulliu, Nicolae Batzaria, P.Papahagi, Emanoil Gojdu, Victor Eftimiu, Gheorghe C. Roja, ca sa mentionam doar o mica parte dintre acestia.

       Multe dintre personalitatile culturale romanesti au origine aromana, sufixul "Cara" si terminatia "hagi" atestand originea etnica a persoanelor aromane, care traiesc in noua patrie la nord de Dunare, numarul populatiei aromanesti in Romania fiind estimat intre 150-200.000 de vorbitori nativi.

     Cei mai multi aromani in Grecia de azi sint bilingvi. Multe persoane in varsta, trecute de 50 de ani vorbesc aromana curent, dar multi dintre cei intre 25 si 50 de ani sint insa doar vorbitori pasivi, cu vocabular limitat si cu cunostinte de gramatica sumare. Asimilarea in Grecia este complexa si destul de rapida, unii dintre tinerii aromani nu mai vorbesc limba aromana si se declara la recensaminte ca fiind greci. Aromanii nu au un statut clar definit in Balcani, in ciuda multor incercari intreprinse de catre statul roman in decursul ultimilor zeci de ani. Singura universitate in Grecia unde aromanii pot vorbi limba stramoseasca se afla la Salonic si acolo insa, intr-un cadru cu caracter limitat.

     In Grecia se foloseste alternativ alfabetul roman sau grecesc.In Albania si Macedonia, limba vlahilor nu este limba de predare in scoli, presa si televiziune in ciuda unui numar de vorbitori apreciat ca pina la 300 - 400.000. In Albania, de exemplu o singura biserica in Korçë oficiaza slujbe religioase in limba aromana.