Mauricius

Arta militară

     „... Neamurile slavilor si antilor au traiul si obiceiurile la fel si sint slobode: ele nu rabda nicidecum sa fie robite sau stapinite si mai cu seama in tara lor. Au multi barbati si sint suferitoare, indurind cu usurinta caldura, frigul, ploaia, goliciunea trupului  si lipsa  de hrana. Sint blinzi si binevoitori cu oaspetii si-i duc pe rind din loc in loc unde au nevoie. Daca intimplator strainul a fost pagubit din lipsa de grija a celui  care l-a primit, vecinul acestuia porneste cu razboi impotriva lui, socotind drept o datorie sfinta sa-si razbune oaspetele. Pe cei care se afla prizonieri la ei nu-i tin ca sclavi pina la nesfirsit, ca celelalte neamuri, ci le hotarasc un anumit timp si lasa in seama lor daca doresc sa se intoarca in tinuturile de bastina, platind o rascumparare oarecare, sau ramin acolo slobozi si prieteni. Au o multime de animale de tot felul si de roade, care zac in gramezi, mai ales mei si paring. Femeile lor sint de o cumintenie mai presus de firea omeneasca, asa incit multe din ele cred ca moartea barbatilor e si moartea lor si se lasa sugrumate de bunavoie, deoarece nu  mai socotesc viata traiul petrecut in vaduvie. Locuiesc in paduri si pe linga riuri, mlastini si balti greu de patruns si isi fac mai multe iesiri din locuintele lor, de buna seama din pricina imprejurarilor in care se afla.

     Lucrurile de trebuinta le tin ascunse in pamint si nu agonisesc nimic de prisos, sa se vada. Duc o viata de jaf si le place sa-si incerce dusmanii in locuri incurcate, inguste si intunecoase. Folosesc cu pricepere navalirile repezi, infruntarile pe neasteptate si loviturile pe furis, ziua si noaptea, si nascocesc multe cai de infruntare. Sint iscusiti si in trecerea riurilor, mai mult ca toti, si se impotrivesc cu tarie in apa : de pilda, de multe ori unii dintre ei, cind se afla in locurile lor si sint luati pe neasteptate de jur imprejur, se cufunda in apa, apuca in gura trestii mari, crescute in apa si goale peste tot, care se intind pina deasupra apei, si stind la fund, cu fata in sus rasufla prin el si ajung de le tin multe ceasuri, incit nici nu-i banuiesti ; cu toate ca vad intimplator trestiile, cei nestiutori le cred crescute in locurile acelea. Cei ce se pricep la asta, cunosc trestiile dupa taietura si asezare, ei le inteapa cu ele gurile sau le smulg din gura si-i scot afara, pentru ca nu mai pot sta dupa aceea in apa."