Diodor din Sicilia

  BIBLIOTECA ISTORICA 

     I, 94, 2      Intradevar, se povesteste ca la ariani Zatharaustes a facut sa se creada ca o zeitate buna le-a dat legile intocmite de el. La asa-numitii geti, care se cred nemuritori, Zamolxis sustinea si el ca a intrat in legatura cu zeita Hestia, iar la iudei, Moise cu divinitatea careia i se spune Iahve.

     XXI, 11    Tracii, care il facusera prizonier pe fiul regelui, pe Agatocles, l-au trimis inapoi cu daruri la tatal sau, pregatindu-si astfel o scapare impotriva intimplarilor neprevazute ale soartei. In acelasi timp ei nadajduiau sa-si recapete prin aceasta binefacere pamintul pe care il ocupase Lisimah. Ei nu sperau de loc sa poata cistiga razboiul, de vreme ce aproape toti regii cei mai puternici s-au inteles intre ei si se ajutau unul pe celalalt.

     XXI, 12, 1.    Armata lui Lisimah era chinuita de foamete. Prietenii il sfatuiau pe rege sa scape cum va putea si sa-si mute gindul ca oastea lui l-ar putea salva. Lisimah le raspunse insa ca nu era drept sa-si paraseasca ostasii si prietenii, asigurindu-si lui o scapare rusinoasa.

      2. Dromichaites, regele tracilor, dupa ce primi cu multa prietenie pe regele Lisimah, numindu-l si tata, si-l conduse impreuna cu copii sai intr-o cetate numita Helis

      3. Ajungind ostirea lui Lisimah puterea tracilor acestia se strinsera la un loc — alergind in numar mare — si strigara sa le fie dat pe mina regele prizonier, ca sa-l pedepseasca. Caci — spuneau ei — poporul, care luase parte la primejdiile [razboiului], trebuie sa aiba dreptul de a chibzui asupra felului cum sa fie tratati cei prinsi. Dromichaites fu impotriva pedepsirii regelui si-i lamuri pe osteni ca este bine sa-l crute pe barbatul acesta. Daca l-ar omori pe Lisimah— spunea el —, alti regi au sa-i ia domnia si se prea poate ca regii acestia sa fie mult mai de temut decit inaintasul lor. Dar crutindu-l  pe  Lisimah, acesta — cum se si cuvine — are sa se arate recunoscator tracilor, care i-au daruit viata. lar locurile intarite, aflate mai inainte vreme in stapinirea tracilor, ei le vor dobindi inapoi fara nici o primejdie.

      4. Cu  incuviitarea  multimii,  Dromichaites  cauta  printre  prizonieri  pe prietenii lui Lisimah si totodata pe sclavii care obisnuiau ca sa-l slujeasca si-i aduse in fata regelui prizonier. Savirsi apoi jertfa si il pofti pe Lisimah la ospat — impreuna cu prietenii sai si pe tracii cei mai de vaza. [Dromichaites] pregati mese [deosebite]. Pentru cei din jurul lui Lisimah, intinse un covor regal, luat in lupta, iar pentru sine si prietenii sai asternu doar paie.

      5. De asemenea fura pregatite doua ospete: pentru acei macedoneni, Dromichaites rindui tot felul de mincaruri alese, servite pe o masa de argint, iar tracilor le dadu sa manince zarzavaturi si carne, dar pregatite cu masura, asezindu-le pe niste tablite de lemn, care tineau loc de masa. In cele din urma, puse sa le toarne macedonenilor vin in cupe de argint si de aur, pe cita vreme el si tracii lui beau vinul in pahare de corn si de lemn, asa cum obisnuiesc getii. Pe cind bautura era in toi, Dromichaites umplu [cu vin] cornul cel mai mare, ii spuse lui Lisimah « tata » si il intreba care din cele doua ospete i se pare mai vrednic de un rege: al macedonenilor sau al tracilor. Lisimah ii raspunse ca al macedonenilor

      6. Dupa ce pofti la masa pe Lisimah si bautura era in toi, Dromichaites umplu [cu vin] cornul cel mai mare si spuse lui Lisimah « tata » si apoi il intreba care dintre cele doua ospete i se pare mai vrednic de un rege: cel al macedonenilor sau cel al tracilor? La care Lisimah ii raspunse ca cel al macedonenilor „ Atunci   —  zise   Dromichaites  —de    ce  ai   lasat   acasa   atitea   deprinderi,   un   trai cit se poate de ademenitor si o domnie plina de straluciri, si te-a cuprins dorinta sa vii la niste barbari, care au o viata de salbatici, locuiesc intr-o tara bintuita de geruri si n-au parte de roade ingrijite? De ce te-ai silit, impotriva firii, sa-ti duci ostenii pe niste meleaguri in care orice oaste straina nu poate afla scapare sub cerul liber? » Luind din nou cuvintul, Lisimah spuse regelui ca nu stia ce razboi poarta, dar ca pe viitor va fi prietenul si aliatul tracilor; iar — cit despre recunostinta datorata — nu va ramine vreodata mai prejos decit binefacatorii sai. Dromichaites primi cu un simtamint de prietenie spusele lui Lisimah. El capata inapoi de la acesta toate intariturile ocupate de oamenii lui Lisimah. Apoi ii puse pe cap o diadema si ii ingadui sa se intoarca acasa.