Dion Chrysostomus

 Discursuri

          " Se intampla ca am facut acum o calatorie lunga, drept la Istru si in tara getilor am ajuns la niste oameni intreprinzatori, care nu aveau ragazul sa asculte cuvantari ci erau agitati si tulburati. Acolo, la ei, puteai sa vezi peste tot sabii, platose, lanci, toate locurile fiind pline de cai, arme si oameni inarmati, veneam sa vad oameni luptand, unii pentru stapanire si putere, iar altii pentru libertate si pace. Se intampla ca am facut o calatorie lunga, drept la Istros si in tara getilor sau a mysilor, asa cum ii numeste Homeros fie cum e denumit astazi poporul [etnous].

        Am mers acolo nu ca negutator de marfuri, nici sa adun purtatori de bagaje in serviciul unei tabere militare sau ingrijitori de boi, nici nu am dus vreo solie pentru aliati sau vreo alta cu nume frumos, (...) "Dezbracat, fara coif si scut, neavand lance si nici vreo alta arma".

        Asa incat m-am mirat cum de ma rabdara, cand m-au vazut, caci nu eram un om care sa stie sa calareasca, nici arcas priceput, (nici ostas cu arme grele), nici aruncator de lanci sau pietre, dintre soldatii usor inarmati si fara scut. Nu puteam nici sa tai lemne din padure sau sa sap un sant, nici sa cosesc fan intr-o poiana dusmana, deoarece mereu m-as fi intors speriat. (Nu puteam nici) sa construiesc un cort sau lucrari de intaritura, asa cum desigur (fac) unii oameni de serviciu ai armatei care urmeaza lagarele.

        Fiind nefolositor la toate acestea, am ajuns la niste oameni intreprinzatori, care nu aveau ragazul sa asculte cuvantari, ci erau agitati si tulburati ca niste cai de curse la potou, inainte de plecare, nerabdatori sa treaca vremea, cai pe care ravna si infocarea ii fac sa loveasca pamantul cu copitele.

       In mijlocul cestor oameni deosebiti, eu singur ma infatisam grozav de nepasator, un spectator foarte pasnic al razboiului, neputincios la trup, inaintat in varsta, om care nu purta sceptrul de aur nici panglicutele sfinte ale vreunui zeu, care venise pe drumul unde il mina nevoia, in tabara ostaseasca, (...) ci doritor de a vedea oamenii luptand, [unii] pentru stapanire si putere, iar altii pentru libertate si patrie".