 |
| Cântecul Nibelungilor, | ||
| Traducere de Virgil Tempeanu, | ||
| Editura pentru literatură universală, | ||
| București, 1964, pp. 299; 230. | ||
|
|
||
 |
|
|
|
||||||||||||
|
Cîntecul Nibelungilor |
|
[ ] Întru întâmpinare Attila trimitea Pestriță călărime ce multe limbi vorbea. Creștini, păgâni de-a valma ce sprinten călăreau! Când o-ntâlnesc pe Kriemhild, strunit-au caii. Ce se bucurau! In ceata cea pestriță ruși, greci destui erau. Poloni, vlachi ca gândul de repede zburau Pe caii lor cei ageri. Erau buni călăreți! Precum le era firea se și purtau eroii îndrăzneți!
[ ]
Veneau pe cai sălbatici, cu șapte sute ostași, Însuși Ramunc herțegul, care stăpânea În țara vlachilor. Zburau sirepii lor. Sosi și prințul Gibe, învăluit colb ca într-un nor.
[ ] |