Originar din Nicomedia (Bitinia), 
Arian a trait cam intre anii 95—175 e.n

                Arian

 

      A ocupat diferite functii inalte, militare si civile, printre care si pe aceea de guvernator al Capadociei in anul 136 e.n. Opera sa foarte variata cuprinde numeroase lucrari istorice, militare si filozofice, din care o parte s-a pierdut.   

     Cea mai cunoscuta dintre toate este "Expeditia lui Alexandru cel Mare", in 4 carti, in care, dupa modelul lui Xenofon (Anabasis), descrie campaniile regelui macedonean. 0 alta lucrare importanta  este "Descrierea  calatoriei in jurul Pontului Euxin".

 

EXPEDITIA LUI ALEXANDRU

       I, 1, 4 . 0 data cu primavara [se spune ca] Alexandru a pornit spre Tracia, impotriva tribalilor si a ilirilor, intrucit aflase ca ilirii si tribalii se razvratisera. Cum acestia erau si vecini, Alexandru gasea de cuviinta ca nu mai trebuie sa-i lase decit cu totul umiliti, deoarece el intreprindea o expeditie la foarte mare departare de tara sa.    

      5.  Pornind de  la  Amfipolis, [se  spune  ca]  Alexandru  a  dat  navala  in  Tracia  tracilor  numiti  liberi lasind  la stinga lui cetatea Filipi si  muntele  Orbelos.  Dupa ce a trecut riul  Nestos  se  povesteste  ca,  in  zece  zile,  a  ajuns  la  muntele  Haemus.

     6.  Aci,  in   strimtorile  urcusului   acestui  munte,  i-au   iesit   in  cale  multi negustori  inarmati si traci liberi,  care se pregatisera sa-i impiedice inaintarea,  ocupind  virful  muntelui  Haemus,  pe linga  care trebuia  sa  treaca ostirea lui Alexandru.

     7. Ei adusera carute si,  punindu-le inaintea  lor,  le foloseau drept metereze, ca sa se lupte de pe ele, daca ar fi fost atacati. In acelasi timp se gindeau sa pravaleasca carutele asupra falangei macedonenilor din locul cel mai abrupt al muntelui. Ei isi inchipuiau ca, cu cit vor intilni si vor izbi carutele  o  falanga mai  compacta, cu atit o vor imprastia mai bine   prin violenta ciocnirii.

   8. Alexandru statu la sfat cum sa treaca muntele cit mai fara primejdii. Dupa ce a hotarit ca primejdia trebuie totusi infruntata deoarece nu exista trecere prin alta parte, porunci hoplitilor ca, atunci cind vor fi slobozite la vale carutele [de catre traci], cei carora latimea drumului le ingaduia sa rupa rindurile sa se risipeasca, ca sa poata trece  carutele printre ei. 

    9.  Cei stinjeniti de strimtoare, sa se stringa, si sa se culce la pamint si sa-si aseze scuturile unul linga altul, cu toata grija in asa fel incit carutele care vor veni cu putere sa treaca peste ele — dupa cum e firesc — fara sa-i vatame. Lucrurile se petrecura intocmai dupa cum poruncise si planuise Alexandru.

     10. 0 parte  din ostasi desfacura falanga, iar peste cealalta parte  carutele, rostogolindu-se pe deasupra scuturilor, au pricinuit putine pagube. Nimeni nu a murit din pricina carelor. Atunci macedonenii au prins curaj, vazind ca nu fusesera vatamati de carute, de care se temusera foarte mult. Ei se napustira cu strigate asupra tracilor.

     11. Alexandru porunci arcasilor sa treaca din aripa dreapta in fata restului falangei — deoarece acolo erau mai la largul lor — si sa traga in traci, oriunde se vor lovi de ei. El insusi, luind cu sine ostasi din garda sa, lancieri si agriani  ii duse in  aripa  stinga.

     12. Atunci arcasii, tragind in tracii care inaintau, i-au respins. Iar falanga — care a intrat si ea in lupta — a izgonit destul de usor din locul acela pe niste oameni fara arme si pe barbarii  prost  inarmati.  Astfel,  fiindca  Alexandru  ii  ataca  din  stinga,  ei nu mai primira lupta, ci zvirlira armele unde ii era fiecaruia la indemina si o luara la fuga in munti.

     13. Dintre barbari au murit vreo mie cinci sute, lasind putini prizonieri — fiindca fugeau repede si cunosteau locurile. Femeile insa, toate cite i-au urmat, au fost prinse, de asemenea si copii. A fost capturata toata prada.

      I,  2,1.  Alexandru trimise  prada  in  spate, la  orasele  de  pe  malul  marii, incredinind lui Lysanias si lui Philotas administrarea ei. El insusi trecu virful muntelui si inainta prin Haemus spre tribali, unde ajunse la riul Lyginos. Acesta se afla, fata de Istru, la o departare de trei popasuri, in directia celui care ar merge spre muntele Haemus.

       2. Dar Syrmos, regele tribalilor, care aflase cu mult inainte de expeditia lui Alexandru, trimisese din vreme femeile si copiii tribalilor spre  Istru, poruncindu-le sa treaca  fluviul, pina intr-unul din ostroavele Istrului. Insula poarta numele de Peuce.

      3. In aceasta Insula isi gasisera adapost si tracii vecini ai tribalilor, alungati de Alexandru. In  ea Syrmos insusi fugi cu oarnenii sai. Dar o mare multime a tribalilor fugi inapoi  spre riul unde cu o zi mai inainte atacase Alexandru.  

      4. De indata ce a luat cunostinta de retragerea  tribalilor,  Alexandru se intoarse si merse impotriva lor si ii surprinse pe cind tocmai isi asezau tabara. Acestia, luati pe  neasteptate, s-au asezat in linie de bataie pe malul impadurit al fluviului. Alexandru insusi, dupa ce isi orindui falanga in adincime, o porni la atac si dadu porunca arcasilor si prastiasilor sa alerge inainte, sa traga cu sagetile si sa arunce cu pietre in barbari, pentru a-i atrage afara din padurice, in cimp deschis.

      5. Cind intrara in bataia sagetilor si a pietrelor, barbarii —intrucit erau loviti — au dat navala impotriva arcasilor pentru a se lupta cu ei corp la corp, caci arcasii erau lipsiti de [alte] arme. Alexandru, dupa ce ii scoase din padurice pe barbari, porunci lui Philotas sa ia pe calaretii din Macedonia de Sus si sa atace aripa dreapta, unde barbarii inaintasera cel mai mult in navala lor. El mai orindui ca Heracleides si Sopolis sa duca la atac pe calaretii din Botiaia si din Amfipolis impotriva aripei stingi.

      6. Falanga pedestrasilor si restul cavaleriei, pe care o asezase in fata falangei, le duse la atac impotriva celor din mijloc. Cit timp se aruncau sageti de ambele parti, tribalii nu stateau mai prejos. Dar cind falanga compacta ii izbi cu putere, iar calaretii nu se mai multumeau sa traga cu sageti, ci se napusteau chiar cu caii in toate partile atunci [vrajmasii] se indreptara prin padurice spre fluviu.

       7. In timpul fugii au murit trei mii si numai citiva au fost luati prizonieri, fiindca in fata fluviului se afla o padure deasa si —cazind noaptea — macedonenii nu au mai putut sa-i urmareasca asa cum trebuie. Ptolemeu spune ca dintre macedoneni au pierit unsprezece calareti si vreo patruzeci de pedestrasi.      

      I, 3, 1.  A treia zi dupa lupta, Alexandru ajunse la fluviul Istru — cel mai mare dintre fluviile Europei si care strabate cea mai mare intindere de pamint, despartind triburi dintre cele mai razboinice, in majoritate celtice. In tinutul acestor celti se afla si izvoarele lui.

     2. Cei mai indepartati dintre acestia sint cvazii si marcomanii . Dupa aceea o ramura a sarmatilor — iazigii  apoi getii care cred in nemurire. Urmeaza majoritatea sarmatilor si scitii pina la varsare, unde da prin cinci guri in Pontul Euxin.

     3. Acolo Alexandru gasi corabii mari sosite de la Bizant prin Pontul Euxin si pe fluviu. Pe acestea le umplu cu arcasi si hopliti si porni cu ele impotriva insulei, unde se adapostisera tribalii si tracii. Incerca o debarcare fortata.

     4. Dar barbarii atacau in acele parti ale fluviului unde corabiile cautau sa traga la mal. Acestea erau putine la numar si nu se aflau pe ele multi soldati. Cea mai mare parte a insulei avea maluri abrupte, iar curentul din jur — fiind acolo strimtoare — era iute si de netrecut.

     5. Atunci Alexandru isi retrase corabiile si hotari sa treaca Istrul impotriva getilor care locuiau dincolo de Istru, deoarece ii vedea ca sint adunati acolo in mare numar pe malul Istrului. Ei voiau sa-l impiedice, daca ar fi incercat sa treaca la dinsii. Erau acolo vreo patru mii de calareti, iar pedestrasi peste zece mii. In acelasi timp pe Alexandru ii cuprinse dorinta de a trece pe malul celalalt al Istrului.

      6. Pe una din corabii se urca si el. Apoi, puse sa se umple cu paie burdufuri din pielea corturilor sub care se adaposteau ai sai; aduna din regiune cit putu mai multe luntri dintr-un singur trunchi, caci acestea se aflau din belsug, deoarece locuitorii de pe malurile Istrului le folosesc pentru pescuit in Istru sau cind merg unii la altii pe fluviu, iar multi fac cu ele piraterie. Dupa ce aduna foarte multe din acestea, trecu pe ele cit mai multi soldati. Cei care trecura impreuna cu Alexandru erau ca la vreo mie si cinci sute de calareti si vreo patru mii de pedestrasi.

      I,4,1. In cursul noptii mersera prin locuri unde holdele de griu erau imbelsugate. In felul acesta ramasera mai neobservati in inaintarea lor pe mal. Cu ivirea zorilor, Alexandru o porni prin holde. El porunci pedestrasilor sa inainteze, culcind griul cu lancile inclinate, pina au ajuns la paminturi necultivate. Cita vreme calaretii inaintara prin holde, falanga ii urma. 

      2. Dar cind abia iesira de pe ogoare, Alexandru insusi duse cavaleria la aripa stinga, iar lui Nicanor ii porunci sa duca falanga in formatie patrata

      3. Dar getii nu tinura piept nici macar primului atac al cavaleriei. Ei ramasera uimiti de indrazneala cu care intr-o singura noapte trecuse atit de usor cel mai mare dintre fluvii, Istrul, fara sa faca pod la locul de trecere. Ii mai inspaiminta si desimea de nestrabatut a falangei si puternicul atac dat de calareti.

      4. Mai intii, ei fugira spre un oras, care se afla la o departare de o parasanga de Istru. Cind vazura ca, lasind in frunte pe calareti, Alexandru duce in graba falanga de-a lungul fluviului, pentru ca nu cumva pedestrasii sa fie incercuiti de getii care stateau la pinda, getii parasira si orasul, care nu era bine intarit. Ei luara copiii si femeile pe cai, cit puteau duce caii. Ei se retrasesera cit putura mai departe de fluviu prin locuri singuratice. Alexandru cuceri orasul si lua toata prada pe care o lasasera getii.

     5.  El insarcina pe Meleagru si Filip cu transportarea prazii. Darimind orasul pina la temelie, jertfi pe malul Istrului lui Zeus Mintuitorul, lui Heracles  si Istrului insusi, deoarece nu le-a fost de netrecut. In aceeasi zi ii aduse teferi pe toti soldatii sai in tabara.

     6. Aci sosira soli atit din partea triburilor libere care locuiesc pe malurile Istrului, cit si de la Syrmos, regele tribalilor; venira soli chiar si de la celtii care locuiesc in Golful Ionic. Celtii au trupuri mari si sint foarte increzatori in puterile lor. Spuneau cu totii ca sint dornici sa ajunga prietenii lui Alexandru.

     7. Acesta lega cu toti prietenie, luind si dind chezasii. Pe celti ii intreba de ce lucru omenesc se tem ei mai mult, in nadejdea ca — deoarece marea sa faima va fi ajuns pina la ei si inca si mai departe — au sa raspunda ca se tem de el mai mult decit de toti.

      8. Dar raspunsul celtilor ii spulbera nadejdile. Intr-adevar, cum locuiau departe de Alexandru — iar in tinuturile ocupate de el se putea cu greu patrunde — vazindu-l pe Alexandru ca porneste spre alte locuri, ii spusera ca se tem ca nu cumva vreodata sa cada cerul pe dinsii. Alexandru le dadu  numele de prieteni, ii facu aliati si ii trimise acasa, dupa ce adauga doar atit: ca celtii sint niste flecari.

      I,  5,  I, Apoi Alexandru o porni impotriva agrianilor si a peonilor.

     III, 12, 4. . .In indoitura din flancul sting erau asezati tracii, pe care-i conducea Sitalces; dupa acestia, calaretii aliati pe care ii conducea Coiranos; dupa ei, calaretii odrisi, al caror comandant era Agathon, fiul lui Tyrimmas.

         5.  . . .Dupa  purtatorii  de  bagaje  au  fost  asezati,  spre  paza  lor,  pedestrasii  din Tracia...

    IV, 1,1. Nu peste multe zile  au sosit la Alexandru soli din partea scitilor numiti abii pe care si Homer ii lauda in epopeea  sa, ca fiind cei mai drepti dintre oameni; acestia locuiesc in Asia si sint liberi mai ales datorita saraciei si dreptatii lor. Au venit si de la scitii europeni, care sint neamul cel mai mare din Europa.     

      IV, 15, 1. Mai sosi la Alexandru o solie de la scitii europeni impreuna cu solii pe care Alexandru ii trimisese la sciti...

      2... si adusera daruri lui Alexandru din partea regelui scitilor, cite sint socotite la sciti ca fiind cele mai mari. . .

    ORDINEA DE LUPTA IMPOTRIVA ALANILOR

( in timpul guvernarii sale in Capadocia, autorul luase o serie de masuri pentru a preintimpina o invazie a alanilor.)

8.  Dupa aceasta, sa urmeze carele de transport ale bagajelor! Ariergarda s-o alcatuiasca detasamentul getilor si cel care ii conduce.

31. ..Scitii neinarmati si avind caii neaparati...

  ARTA TACTICII

  4.3 p.266. Lancierii sint cei care se apropie de rindurile dusmanilor si lupta cu lancile sau ii resping cu sulitele in timpul atacului de-a calare, asa cum fac sarmatii si alanii.

16,6, p.117. De rinduirea in lupta [a cavaleriei] in unghi oi am auzitca se folosesc mai cu seama scitii si tracii, care au invatat aceasta de la sciti. Filip Macedoneanul a instruit si pe macedoneeni, ca se slujeasca de aceasta rinduiala al luptei.

          35, 2, p. 131. (Calaretii romani) inainteaza avind diferite insigne, nu numai romane, dar si scitice, pentru ca incursiunea lor sa aiba infatisari rnai variate si totodata sa fie mai infricosatoare.

      3. Insignele scitice le alcatuiesc niste balauri de marime proportionala cu aceea a prajinilor de care sint legati. Se fac din bucati de pinza de diferite culori, cusute  una linga alta. Balaurii acestia au capul si  intregul trup — pina la coada — ca al serpilor. Viclesugurile acestea au fost nascocite pentru ca balaurii sa apara cit mai inspaimintatori.

4. Cind caii stau pe loc, nu poti vedea nimic mai mult decit bucati de pinza de felurite culori, care atirna in jos. Cind insa caii pornesc, acesti balauri se umfla din pricina aerului, semanind grozav cu fiarele si suerind din pricina miscarii puternice, deoarece aerul ii strabate cu putere.

     5. Aceste insigne nu numai ca fac placere ochilor si uimesc, dar folosesc chiar pentru a putea fi deosebiti cei ce dau navala si pentru ca rindurile [calaretilor] sa nu se incurce.                                           

44, I, p. 138. ... Imparatul a mai gasit cu cale sa-si exerseze cavaleria lui romana in felul barbarilor, cum se instruiesc arcasii calareti ai partilor si ai armenilor,  ...  ostasii invata  strigatele  de lupta  stramosesti ale  fiecarui neam — strigatele celtice pentru calaretii celti, cele getice pentru geti, si cele retice  pentru  reti.

  PARTIA

( Suidas, II, p.322, nr.1864)

Actiunile razbunatoare ale lui Decebal au ajuns pina acolo incit a fost nevoie ca purtarii sale trufase sa i se puna capat prin razboi.