|
|
|
|||||||||||||
|
Pe la jumatatea
secolului al III-lea gotii se divizeaza in doua regate sau uniuni tribale:
Vizigotii ( asezati de-a lungul Bugului si Prutului) si ostrogotii (
asezati in regiunea dintre Nistru si Don).
Vizigotii erau condusi nu de regi ci de duci. Cel mai important a
fost Athanaric (sec.
al
IV-lea) .
Raporturile cu Imperiul Roman le-au adus vizogotilor importante
beneficii economice si culturale, astfel in secolul IV e.n. acestia primesc
crestinismul de tip arian si, prin episcopul Wulfila se creaza o scriere
gotica si se traduce Biblia in limba gotilor.
Invazia hunilor face ca vizigotii sa ceara azil im Imperiu imparatului
Valentius, si odata acesta primit sa isi pastreze, cu conditia furnizarii
de trupe, conducatorii si sa se conduca dupa propriile legi.
Dupa moartea lui Athanaric, vizigotii au ramas integrati in Imperiu
vreme de 15 ani apoi l-au ales rege pe Alaric I (395410) . Sub
conducerea acestuia vizigotii devasteaza Grecia
dupa care tinta invaziei lor devine Imperiul Roman de Apus si
astfel in 410 Alaric ataca si jefuieste Roma. Dupa moartea lui Alaric
urmeaza la tron cumnatul acestuia, Athaulf, rege sub care vizigotii trec
in Galia unde ramin vreme de trei secole. Trecerea vizigotilor in Spania --facuta cu asentimentul imparatului Honoriusii pune pe acestia fata in fata cu triburile germanice ale vandalilor. La o data neprecizata ii inving pe vandali, ii supun pe alani si suevi si fondeaza primul stat germanic independent pe teritoriul Imperiului Roman, in Galia Romana, cu capitala la Toulouse. Bibliografie suplimentara: Dicționar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Științificǎ și enciclopedicǎ, București, 1976, p. 309-311. Vezi si: |