Triburi de neam celtic asezate inca de la sfirsitul sec. 4 i.e.n. in regiunile de  confluenta ale Savei, Tisei si Moravei cu Dunarea (Slovenia estica, Banatul meridional, Serbia  dunareana).  Participant la marea expedite celtica, din Peninsula Balcanica (280—278 i.e.n.), s-au reintors in teritoriile parasite, instalindu-se in apropierea muntelui Scordus, din N Macedoniei (de unde numele lor), pina la Dunarea mijlocie si E Slovacici. Asezati printre populatii autohtone, de origine ilirica si traca, scordiscii au imprumutat indigenilor cultura lor  specific  La  Tene,  primind  la rindul lor multe dintre elementele culturale locale.

       Razboinici prin excelenta, scordiscii locuiau in asezari fortificate  de  tip  oppida  (Singidunum, Belgrad, Bonnonia, Slankamen, Zidovar etc.), se inmormintau in cimitire plane, folosind atit ritul inhumatiei, cit si al incineratiei in urna (necropolele de la Karaburma, Osiek, Rospi-Cupriji,  Ritopek  etc.).  Inca din sec. 3 i.e.n. au utilizat monedele originale helenistice si macedonene, dar incepind cu sec. 2 i.e.n. si pina catre  jumatatea  veacului  urmator, scordiscii au  batut  monede  proprii,  imitind mai ales tetradrahmele de argint macedonene.

       Strabo aminteste  dupa izvoare mai vechi, ca la V de Morava se aflau triburile Scordiscilor mari, care din a doua jumatate a sec. 2 i.e.n., au intrat in conflict cu romanii, instalati pe tarmurile rasaritene ale Adriaticei.  Rezistenta  lor  fata  de  presiunea romana a durat mult, sfirsindu-se abia in anul 15 e.n., cind Tiberiu a anexat teritoriul lor la Imperiu.

     La E de Morava traiau Scordiscii mici, amestecati cu  triballii  de  neam tracic si in  parte  cu  dacii.  Catre  sfirsitul sec. 2 i.e.n., dupa infringerile suferite de pe urma luptelor cu armatele romane din Macedonia, scordiscii mici, desi coalizati cu localnicii, au pierdut mult din  posesiunile lor. Informatii istorice,  confirmate  de  dovezi arheologice, arata ca o parte dintre scordiscii mici au trecut Dunarea, refugiindu-se in Oltenia, mai ales in partea de SV. Traind in contact strins cu populatiile  tracice  de  pe  ambele  maluri ale fluviului, scordiscii mici au fost asimilati de autohtoni, incit din sec. I i.e.n. nu mai sint amintiti de nici un izvor istoric.  

    Bibliografie:

   H. Hubert,  Les Celtes depuis l'epoque de  la  Tene,  Paris,  1950,  46—54;

   P. Popovič, The Scordisci and the Bastarnae, în vol. Le Djernap / Les Portes de Fer a la deuxieme moitie du premier millenaire av. J. C. Jusqu ’ aux guerres daciques , Beograd 1999, p. 47-54.