Populatie celtica mentionata, de  Ptolemeu (Geogr., III, 10, 7 si III, 5, 5) la N de bratul Chilia al Deltei Dunarii si vecina cu tiragetii si harpii (neamuri traco-getice). Stabilita,  probabil  prin  aceste parti, inca, inainte de e.n.,  cind o inscriptie din Olbia relateaza despre iminenta unui atac al unei coalitii de celti si  sciri  (sfirsitul  sec. 3  i.e.n.). Uneori pomeniti sub numele de britolagi.

     Mai multe localitati ce pot fi aproximativ fixate, dupa Ptolemeu, in bazinele Nistrului si al Prutului (Ucraina si R. Moldova) au denumiri  celtice  (Aliobrix,  Maetonium, Vibantavarium, Eractum).

     De asemenea, doua cetati romane de pe Dunarea  dobrogeana,   Noviodunum (Isaccea) si Arrubium (Macin), poarta denumiri specific galice. Este greu de precizat daca intre populatia celtica a britogalilor si aceste asezari existau anumite relatii, deoarece din punct de vedere arheologic nu se cunoaste aproape nimic cert despre cultura britogalilor.

     Un alt trib celtic, probabil strins inrudit cu britogalii a fost cel al Galatilor, de la care ne-au ramas in Romania numele localitatilor Galati (oras in judetul omonim),  Galtiu, Galati (sate jud Alba) . Acest trib a emigrat din Galitia si a trecut Bosforul lasind in istorie o serie de regiuni care le pastreaza numele: Galitia, Galati, Galata, Galileia

   Bibliografie:

     V. Parvan, Getica, 247, 249;

    H. Hubert, Les  Celtes  depuis  l'epoque de La Tene, Paris,  1950,  53—54