|
|
|
|||||||||||||
|
|
|
Trib celtic
din prima
jumatate a sec. I
i.e.n. atestat pe teritoriul Slovaciei de astazi. In anul 60 sau 59 i.e.n.
au fost zdrobiti de Burebista, o parte a lor emigrind spre Vest
pina in Gallia, unde au fost infrinti de Cezar. De la numele lor etnic
deriva denumirea Boemiei de azi. Un alt aspect neexplicat satisfacator
este rezonanta etnonimului lor, care alaturi de cel al tauriscilor are o
perfecta traducere in limba româna contemporana.
Au luat parte
la marea migratie celtică de la inceputul sec, 4 i.Hr. in Peninsula
Italica, instalindu-se in regiunea Emilia, Romagna-Rimini unde au
rezistat pana la jumătatea sec. 2 presiunii Republicii romane. Alte
triburi de boi au traversat Europa centrala ajungand pana in
cadrilaterul Carpatilor Nordici. Aici, în Boemia, patronimic, probabil,
derivat chiar după numele acestei seminții celtice, au contribuit, vreme
de aproape 4 veacuri, la constituirea unei ample si intense culturi La
Tene, datorită bogățiilor naturale miniere si agricole din regiune.
Către sfarșitul sec. 2, boii fortifica centrele lor orasenesti (oppida),
creaza asezari militare legate intre ele. Cimbrii si apoi
teutonii-germanici îi dislocă din Boemia și din Moravia, încît multe
grupări ale boilor au pătruns in Cîmpia Pannonică, ajungînd la Dunărea
Mijlocie (regiunea Bratislaviei pînă către Budapesta). Cativa dinaști
tribali bat aici monedă (Biatec; Nonnos), dar pentru scurt timp, căci
prin anii 60, în campaniile spre V ale lui Burebista, boii si tauriscii,
conduși de Critasiros, sînt aproape nimiciți. Ulterior cca 30 000 de boi
încearcă să-si găsească adăpost în Noricum (Austria meridională), unde
asediază cetatea Noreia. Neizbutind, migrează mai spre V unde reusesc
sa-si afle mici sălase printre neamurile celtice din Elvetia.
Caesar i-a înfrant si i-a obligat apoi să revina în Franța centrală,
colonizandu-i pe fostele ogoare ale arvernilor
(Strabo,
Geogr. VII, 3,
II).
Enciclopedia Arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, vol. I, A-C, coord. Constantin Preda, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994, p.192-193. Bibliografie suplimentara: Dicționar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Științificǎ și enciclopedicǎ, București, 1976, p. 97. Vezi si:
|