|
|
|
||||||||||||
|
Costești |
|
Costești, sat în com. Orăștioara de
Sus (jud. Hunedoara), unde, pe dealul numit "Cetățuia", la
alt. de 561 m, se află una dintre cele mai însemnate cetăți dacice din
ultimele două sec. dinainte de cucerirea romană. Fortificația acesteia
constă dintr-un val de pământ cu palisadă, lat la bază de cca. 6 - 8
m și cu o înălțime de 2 - 2,50 m, care proteja partea superioară a
dealului, platoul și terasele.
In partea de S-V, fortificația era dublată de un zid masiv, prevăzut cu
turnuri, lucrat din blocuri de piatră fasonată pe fețele exterioare
(paramente), legate între ele prin intermediul unor bârne de lemn,
interiorul fiind umplut cu pietre și pământ (emplecton), tip de zid de
apărare dacic numit murus Dacicus. Lățimea lui era de 3 m. Acestor întărituri
li se mai adaugă și o dublă palisadă care înconjura platoul și două
turnuri de pază situate pe coasta de N, un al 3-lea turn cu aceleași
funcții fiind găsit pe latura de E.
Pe platou se află urmele a două turnuri-locuință, construite, la bază,
cu temelii de piatră și în partea superioară din cărămizi
(chirpici). O scară monumentală, din piatră fasonată, lată de 3 m,
ducea la unul dintre aceste turnuri. Pe
laturi era prevăzută cu jgheaburi pentru scurgerea apei, iar în față
cu o poartă de lemn. Pe
laturile de E și de V ale cetății s-au găsit două cisterne de apă,
la care se adaugă și câteva gropi săpate în stâncă pentru strângerea
apei de ploaie. Pe terasele din jurul platoului au fost ridicate
sanctuarele cetății, ale căror resturi constau din șiruri
(aliniamente) de discuri de piatră de calcar, similare celor de la Grădiștea
Muncelului - Sarmizegetusa Regia.
Cetatea de la Costești a fort reședința unora dintre regii
geto-daci. Situată la intrarea în valea apei Grădiștea,
centrul de la Costești a constituit principalul avantpost al
capitalei dacice de la Grădiștea
Muncelului. Distrusă în timpul primului război daco-roman, în
102 p. Chr., cetatea este grabnic refăcută și apoi definitiv
distrusă și abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu
cucerirea Daciei de către romani. Ruinele ei au servit drept
carieră de piatră pentru construirea castrelor. Dealul "Cetățuia",
cu cetatea de pe culmea sa formează un punct de pază deosebit,
cu vedere la mare distanță, plasat la intrarea în masivul stâncos
al Munților Șureanu, acolo unde Apa Grădiștei se îngustează
deodată.
Distrusă în timpul primului război daco-roman, în
102 p. Chr., cetatea este grabnic refăcută și apoi definitiv distrusă
și abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu cucerirea Daciei de către
romani. Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea
castrelor. Dealul "Cetățuia",
cu cetatea de pe culmea sa formează un punct de pază deosebit, cu vedere
la mare distanță, plasat la intrarea în masivul stâncos al Munților
Șureanu, acolo unde Apa Grădiștei se îngustează deodată. Sistemul
de apărare al cetății se baza pe succesiunea a trei tipuri de fortificații:
valuri de pământ, un zid de piatră gros de cca. 3 m, flancat de trei
bastioane și o dublă palisadă ce înconjoară partea de sud a înălțimii. Platoul
cel mai înalt este ocupat de două turnuri-locuință, construite din
blocuri de piatră și cărămizi, la care se ajungea urcând pe o scară
monumentală. Tot aici se găsesc urmele barăcilor soldaților din
garnizoană și un turn de observație. Pe terase au fost identificate lăcașuri de cult (sanctuare), cisterne de apă, etc. Cetatea, asemeni celorlalte din sistemul de fortificații dacice din munții Orăștiei, a fost construită în perioada dintre domnia lui Burebista și cea a lui Decebal (sec. I a. Chr. - sec. I p. Chr.). Distrusă în urma celui de-al doilea război daco-roman (105 - 106 p. Chr.), cetatea nu a mai fost refăcută.
|