Cu totii manifestăm o grijă exagerata ori de câte ori simtim o disfunctionalitate a corpului, adică ori de câte ori ne îmbolnăvim. Mai rar ne punem problema dacă avem un suflet sănătos si dacă nu ar fi cazul să facem ceva pentru a-l însănătosi. Din punct de vedere medical găsim expresii foarte interesante, pe care le ignorăm însă cu o imensă usurintă sau poate că doar ne arătăm astfel imensa neputintă în fata lor. Părintele spiritual al dacilor, Zamolxe, care a fost un tămăduitor nu doar pentru suflet ci si pentru trup (adică, în sens clasic, un doctor), spunea că nu poti să tratezi ochiul fără să tii cont de cap, nu poti să tratezi capul fără să tii cont de minte si nu poti să tratezi mintea fără să tii cont de sufletul si spiritul omului.

     Suntem prea neputinciosi ca să mai vedem întregul lucrurilor si prea grăbiti pentru a căuta cauzele ultime ale lor. Şi totusi, chiar dacă noi credem că avem un suflet sănătos, el nici pe departe nu se află în această stare. Ori de câte ori ne îmbolnăvim trupeste, cauza bolii trebuie căutată si în stările noastre sufletesti, în gândurile si sentimentele pe care le-am avut si încă le mai avem. Şi chiar dacă, din punct de vedere trupesc, suntem în putere si "sănătosi", mai trebuie să verificăm si starea de sănătate a sufletului. Asa cum orice boală trupească este pusă în evidentă printr-o senzatie dureroasă, trebuie să întelegem că orice durere sufletească pune în evidentă o boală a sufletului, o disfunctionalitate a acestuia.

     Constantin Noica a scris o carte despre bolile spiritului. El a identificat sase boli ale spiritului si le-a descris în amănuntime modul de actiune. Cu toate că s-a creat astfel un mijloc foarte bun de identificare a stării de sănătate spirituală, aproape nimeni nu-si pune problema unei vindecări spirituale atât timp cât aceste afectiuni nu dor asa cum doare trupul când este afectat.

     Practic, ori de câte ori suntem nefericiti înseamnă că sufletul nostru nu este tocmai sănătos. Din punct de vedere transindividual, orice suflet care nu aspiră la desăvârsirea sa, la deconditionarea totală, care nu exprimă frumosul si binele, este un suflet bolnav sau insuficient dezvoltat si trebuie vindecat de urgentă sau ajutat să se dezvolte înainte ca boala să contamineze si mintea si trupul, si să aducă imense prejudicii.

    Simptomele care ne informează cu privire la aparitia unor boli sufletesti pot fi împărtite în patru categorii:

    1) simptome tolerate,

    2) simptome "capcană"

    3) simptome de ordin general si

    4) simptome de ordin spiritual.

    1. Simptomele tolerate sau asa-zise normale:  

    viciile minore sau dependenta de cafea, tutun, alcool sau alte substante cu rol excitator; egoismul sau plasarea intereselor personale mai presus de orice; furia si mânia; lăcomia si zgârcenia; orgoliul si încăpătînarea; dependenta fată de urmărirea programelor de televiziune; hotia; lenea; mândria; consumul de alcool.

     Simptomele descrise mai sus au pătruns treptat în "normal" datorită numărului foarte mare de oameni care le posedă. Majoritatea dintre noi încă mai avem o judecată corectă si sîntem de părere că viciile minore, egoismul, hotia, lăcomia etc. sînt dăunătoare sufletului si trupului, dar cu toate acestea ne lipseste puterea de a ne opune lor. Am ajuns să ne complacem într-o acceptare tacită a imperfectiunilor caracteriale si comportamentale si chiar le minimalizăm influenta pe care o pot avea asupra dezvoltării noastre ca suflete. Pe acest fond ele ajung să se amplifice si să pătrundă în categoria simptomelor "capcană" pe care le vom prezenta în continuare.

    2. Simptomele "capcană", adică cele care sînt considerate a fi "calităti sufletesti" si nicidecum boli:      atasamentul fată de posesiunile materiale: casă, masina, masă, scaun etc.; atasamentul (în sensul dependentei) fată de alti oameni; gelozia; viclenia sau siretenia; atasamentul fată de propriile calităti cum ar fi: frumusetea, inteligenta, talentul artistic sau alte înzestrări, cu ajutorul cărora aspirăm la putere, plăcere, bogătie si faimă; preocuparea excesivă de a fi "în rînd cu lumea".

     Dintotdeauna omul a considerat mai multe lucruri ca fiind absolut necesare în viata sa. Însă adeseori facem eforturi considerabile pentru a dobîndi chiar ceea ce ne este dăunător. Parcă am înnebunit cu totul - ne străduim să ne îmbolnăvim si să ne legăm sufletul de cît mai multe lucruri cînd, în mod normal, ar trebuie să-l eliberăm de orice conditionări. Chiar dacă pare absolut normal să fim preocupati în viată de bani si de cît mai multe "lucruri de valoare", totusi acest lucru cînd devine singura sau cea mai importantă preocupare a noastră este semnul unei boli sufletesti. În conformitate cu piramida lui Maslow, toate acestea fac parte din nevointele de bază. A-ti orienta întreaga viată doar în directia satisfacerii nevointelor de bază legate de hrană, sex, adăpost, nu scoate în evidentă decît o lipsă de maturizare sufletească. "Uitati-vă la păsările cerului. Ele nici nu ară nici nu seamănă si totusi Domnul are grijă de ele." La un moment dat sufletul trebuie să părăsească preocuparea exclusivă fată de nevointele primare, pentru că altfel riscă să rămînă "subdezvoltat" ceea ce va atrage ulterior serioase tulburări psiho-somatice.

    3. Simptomele de ordin general:      starea generală pe care o resimtim dimineata imediat după ce ne-am trezit (dacă nu prea ne vine să ne dăm jos din pat, dacă ne gîndim la greutătile care vor urma peste zi, dacă nu zîmbim, dacă nu suntem fericiti că am început o nouă zi toate acestea sunt semnele unui suflet împovărat); calitatea somnului si a viselor (un somn agitat si întrerupt de cosmaruri iarăsi ne arată un suflet bolnav); comportamentul pe care îl avem atunci cînd sîntem singuri (dacă atunci cînd sîntem singuri vorbim altfel decît atunci cînd sîntem în prezenta cuiva, de exemplu); reactia violentă la criticile juste sau nejuste ale celorlalti; permanentizarea unei stări predominant pesimiste; tristetile prelungite sau permanentizarea unei stări predominant melancolice; depresiile sau nevrozele de orice tip; frica fată de schimbare si în general frica fată de necunoscut; fricile de orice fel, inclusiv frica de moarte.

    4. Simptomele de ordin spiritual:      lipsa credintei în Dumnezeu; incapacitatea de a iubi; incapacitatea de aierta; luarea în derîdere a lucrurilor sfinte; ignoranta; fanatismul religios, intoleranta.Pentru a nu rămîne doar cu aspectele negative în minte, să vedem acum care sînt caracteristicile unui suflet sănătos: credinta în Dumnezeu; capacitatea de a ierta si de a iubi; gîndirea pozitivă; optimismul, deschiderea fată de ceea ce este nou si benefic; toleranta bazată pe întelegerea superioară a ordinii vietii; capacitatea de a răbda; puterea de sacrificiu; somnul linistit si odihnitor; simtul umorului; simtul dreptătii; inteligenta naturală; aspiratia la desăvîrsire, dorinta de a evolua permanent; puritatea; practicarea zi de zi a exercitiilor spirituale specifice căii pe care o urmăm; omenia, dragostea fată de oaspeti; încrederea în sine; capacitatea de a realiza eforturi acolo unde în aparentă (din punct de vedere egotic) nu avem nimic de cîstigat, adică munca dezinteresată;
dragostea fată de frumos; dragostea si respectul fată de întelepciune si întelepti.

     Din punct de vedere spiritual sufletul unui om este sănătos dacă si numai dacă face totul pentru a se desăvîrsi.

     Este strîmtă poarta care duce la sănătatea sufletului dar cine îsi doreste cu adevărat să se desăvîrsească va găsi întotdeauna sustinerea de care are nevoie si puterea de a se mentine pe cale.