Inapoi la partea I

(partea a II-a)

O arta militara la nivelul acelor vremuri

     Asupra artei militare a geto-dacilor din perioada la care ne-am referit a exercitat o puternica determinare faptul ca inca de la pasirea in lumina izvoarelor scrise ,ei apar organizati in puternice uniuni de triburi sau formatiuni statale ,capabile sa infrunte ostii ca ale lui Darius ,Filip al II sau Alexandru Macedon. Din rasarit ,cei dintii s-au napustit scitii. Din sud primii au sosit persii si apoi macedonenii. In ultima parte a mileniului I ien a venit rindul bastarnilor din nord, apoi al celtilor din vest si in cele din urma al romanilor. In spatiul carpato-danubiano -pontic exista insa o temeinica organizare politica, economica si militara.

     Armata geto-daca era constituita din infanterie si cavalerie,iar organizarea tirbala a imprimat ,cum era de asteptat anumite caracteristici. Specificitatea situatiei a impus insa pt apararea Daciei ae fie mobilizate toate fortele si mijloacele ,la acest efort participind in fapt toata populatia.Infringerea invadatorilor impunea sacrifici grele de ordin uman si material din partea intregului popor. In cadrul istoric dat ,geto-daci au fost nevoiti sa adopte adesea tactica "pamintului pirjolit "si sa folaseasca cele mai ingenioase forme si metode de lupta care sa duca la anihilarea superioritati numerice a inamicului. Hartuirea continua a acestuia ,slabirea lui prin lovituricontinue, rezistenta pe diferite aliniamente naturale ,executarea de manevre ingenioase prin locuri mlastinoase sau paduri , peste cursuri de apa sau peste masive muntoase ,folosirea cu iscusinta a terenului ,organizarea de ambuscade ,,atragerea dusmanului in locuri dinainte stabilite si lovirea lor decisiva prin surprindere-iata numai unele procedee din arsenalul formelor si metodelor luptei populare ,in care geto-daci si-au dovedit maestria ,si care sau transmis peste veacurisi milenii. Prin organizarea lor militara , prin ridicarea la lupta a maselor in caz de primejdie ,ca si prin multitudinea procedeelor de lupta pe care le au folosit ,prin vitejia lor, daco-getii au reusit sa faca fata cu succes cotropitorilor, si sa-si infringa agresorii.

     Actiunile de lupta ,in ansamblul lor ,erau ,precumpanitor ,manevriere ,trupele formate din getiinedomoliti,cum ii caracteriza Ovidiu, impuninduse printr-o mare suplete si mobilitate.Conducatori lor aplicau o strategie elastica.Individualitate puternic definita ,cap de coloana al marilor comandanti de osti ridicati din leagan de eroi, Dromichete a dat substanta si culoare acitunilor de lupta duse de poporul geto-dac .Cu ecouri ce strabat prin negura mileniilor, rostirea magulitoare a lui Pausanias nu face altceva decit sa dea relief virtutiilor de mare comandant de osti a lui Dromichete care , aplicind forma superioara a manevrei-dubla invaluire-, a realizat un Canae geto-dac.

     O alta caracteristica a strategiei militare geto-dacilor acelor vremuri o constituie modul de alegere pt angajarea bataliei generale si la modalitatea conceperi si duceri acesteia. Referindu-se la modul in care actionau geto-dacii pt a impiedica o debarcare a trupelor lui Alexandru pe malul sting al Dunari, Arrian spune ca e i"alearga pe mal pretutindeni unde corabiile atingeau uscatul. Corabiile erau doar citeva si oaste pe ele , putina la nr; coasta insulei si ea aproape toate povirnita si greu de atacat , in sfirsit , apa fluviului curgea navalnica si amenintatoare ,acolo fiind gituita ".Pirn urmare, telul lor era dea nimici trupele debarcate si a impiedica astfel sa se realizeze capete de pod. De altfel toate acestea "il facura pe Alexandru sa-si retraga corabiile.

     In cea ce priveste dispozitivul de lutpta ,la get-daci se manifesta multa suplete,tinundu-se seama de conditiile specifice determinate atit de configuratia terenului ,cit si de situatia inamicului.Exista insa predilectie pt dispozitivul de forma concava ,cu aripile mai puternice ,in asa fel incit sa se cada simultan asupra tuturor laturilor gruparilor dusmane in scopul de al incercui sinimici. Este de crezut ca asa li sa pregatit si decis soarta celor 30000de soldati ai lui Agathocles, cind , sosite ca o furtuna din locurile dinainte stabilite ,trupele grele au incercuit fortele vestitului general. Inca de atunci omul "stabilise bazele notiuni de tactica individuala "lupta desfasurindu-se intre "doua vointe inteligente, care tindeau fiecare sa distruga pe adversar , suferind el insusi cit mai putin."

     Se poate afirma ca"lupta se baza de pinda pe tot felul de stratageme si pe viclenie,identice celor intrebuintate la vinatoare ,si se dadea ,in ultima faza ,de aproape ,fiind mai ales o lupta corp la corp .Un lucru este sigur si anume ca omul stia sa foloseasca terenul ,atit ca adapost ,de lovituri,cit si spre a se face nevazut,fie in statie ,fie in miscare.aceasta stiinta ia folosit mult,atit pt vinatoare cit si pt lupta ,care de altfel la inceput nu erau ocupatii deosebite".

     Stramosii nostri au folosit pe scara larga si carele de lupta ,indeosebi pt gruparile mai compacte ale inamiculuim pt ca "ei erau incredintati ca falanga va fi cu atit mai lesne imprastiata de ciocnirea violenta a carelor ,cu cit acestea vor da peste o masa de oameni mai compacta".

     Descoperirile arheologice si izvoarele literare ingaduie astfel se sa traga concluzi destul de precise asupra nivelului artei militare a geto-dacilor.Inca de pe atunci s-a infiripat traditia potrivit careia esenta artei militare a acestor meleaguri este aceea de a invinge o putere mai mare cu una mai mica. In context ,nu e de mirare ca ei au fost "de fapt singurii care sau opus cu armele ostilor regelui persan Darius I. in anul514 ien,in expeditia lui impotriva scitilor".

     Istoria pune in evidenta faptul ca poporul geto-dac, apt "pt cea mai inalta civilizatie "si-a faurit atit o bogata civilizatie materiala si spirituala"cit si un stil propiu de viata si purtare a actiunilor militare,lupta sa armata fiind o componenta fundamentala a modului sau de a gindi si a concepe viata in libertate sidemnitate. El a reusit sa-si alcatuiasca un sistem militar de inalta potenta , pe baza puteri acestuia fiind doctrina apararii patriei cu participarea intregului popor.

ARMATA PRIMULUI STAT DAC. EFECTIVE, CAMPANII

     In ultimul secol al erei vechi cursul istoriei militare a poporului roman a fost marcat de constituirea primului stat dac centralizat si independent ,sub conducerea marelui rege Burebista(82-44 ien).Pe temelia comunitatilor etnico-lingvistice s-a realizat unitatea politico militara , faurindu-se pt intiia oara o putere militara unica la scara intregi Dacii. Constituirea, pe aceste meleaguri,a primului stat dac centralizat si independent de catre Burebista reprezinta"un moment de cea mai mare importanta in istoria militara a poporului roman".

 Principalele trasaturi ale statului dac

  Expresie a conditiilor social -istorice si politice,a trasaturilor morale ale poporului dac ,intrupare a vocatiei sale constructive ,dorintei de libertate si neatirnare ,formarea primului stat centralizat dac a fost indelung forjata de acea lucrare a vremurilor exprimata relevant in dezvoltarea fortelor de productie in era civilizatiei fierului ,a culturi materiale si soirituale ,izbitor de unitare in intregul spatiu carpato-danubiano-pontic,a existentei unei vointe politice ferme la scara intregii Dacii. Pe plan economic s-a desfasurat un amplu proces constructiv ,concretizat in dezvoltarea agriculturii, mestesugurilor si schimbului , in inflorirea asezarilor de tip dava.

     In vremea lui Burebista s-au indentificat ,in afara de complexul de la Sarmizegetusa , peste 60de asezari fortificate ,de tip dava raspindite pe teritoriul locuit de daci, de la Zemplin, in NE Slovaciei si de la Zidovar pe Karas, in Yugoslavia, pina dincolo de Nistru. De altminteri ,dezvoltarea vieti materiale si spirituale a geto-dacilor sint evidente "mai ales in timpul lui Burebista si Decebal,cind unitatea si organizarea politica a tarii era la apogeu".

     Momentul de referinta in istoria multimilenara a poporului roman , edificarea primei puteri statale in intregul spatiu carpato-danubiano-pontic a facut obiectul atentiei unor reputati istorici antici ,in frunte cu grecul Strabon,care scria: "Lasind la o parte trecutul indepartat la getilor ,intimplarile din vremea noastra sint urmatoarele ;ajungind in fruntea neamului sau ,care era istovit de razboaie dese, getul Burebista i-a inaltat atit de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare de porunci, incit ,in citiva ani a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatile vecine .ba inca a ajuns sa fie temut si de romani."

     Burebista este considerat "cel dintii si cel mai mare din regi Traciei si stapinitor al tuturor tinuturilor de dincolo si dincoace de Dunare". Sub conducerea sa , dacii au constituit un stat puternic si infloritor care in expresie geografica se intindea in NV-pina in muntii Slovaciei si Dunarea mijlocie spre S -pina in Balcani,iar spre NE-pina innordul Marii Negre.

     Istoricul J.Jung scria ca "intr-un timp scurt Burebista intemeiase un regat puternic care se intindea pe ambele parti ale Dunarii, ajungind in Tracia, Iliria si Noricum. Si nu era vorba de un popor barbar cu moravuri aspre. De secole, la daci si la geti, care erau inruditi indeaproape, patrunsera elemente de cultura greceasca si in parte romana. Aceasta o dovedesc numeroasele si interesantele monede descoperite in sudul Ungariei si mai ales in partile sudice ale Transilvaniei, unde se aflase sediul puterii dacice."

     Vorbind despre intinderea si puterea statului condus de Burebista , istoricul american, Paul Mackendrick apreciaza ca acesta "era unul din cele mai remarcabile creatoare state aborigene ale antichitati."

     Referinduse , desigur, numai la o parte din aria de locuire a stramosilor nostri daci, istoricul magiar Huszti Andras scria: "geto-dacii au fost locuitorii cei mai vechi ai Ardealului, Moldovei si Munteniei fiind foarte viteji si neintrecuti in lupta."

     Aparind pe scena politica europeana intr-o epoca in care poporul dac isi depana firul vieti intr-un complex si ireversibil proces evolutiv, intr-o perioada cind ajunsese la un inalt grad de dezvoltare, edificind o bogata civilizatie materiala si spirituala , Burebista a fost , pe drept cuvint ,produsul si interpretul acestora .Se poate conchide ,in lumina adevarului istoric ,ca faurirea primului stat centralizat si independent a fost pragatita de intreaga evolutie a societati geto-dacee ,iar actul istoric in sine a fost infaptuit indeosebi prin persuasiune si mai putin prin forta.Ea a fost incununarea unei indelungate traditia organizarii statale traco-dacica,atingind "punctul culminant in perioada regatului lui Burebista" .Determinata de maturizarea conditiilor interne ,izvorita din solul fertil al societati geto-dace ,din entitatea acestui neam ,necesitatea realizari statului centralizat a fost ,fara indoiala ,stimulata de pericolul tot mai evident pe care il reprezentau actiunile expansioniste ale Romei din vremea lui Cezar ,ale carui armate invadatoare ajunsesera pe malul Dunarii.

     Ca cel mai priceput si insemnat rege care s-a ocupat de unificarea tracilor, Burebista, ridicinduse la inaltimea destinului sau istoric, a inteles ca in complicatul joc de forte european al vremi ,destinul independent si suveran al statului centralizat dac nu putea fi conceput fara existenta unui puternic organism ostasesc.Valoarea fortelor si mijloacelor de lupta a marelui rege trebuie privita in dinamica ,in masura egala cu etapele parcurse de statul in fruntea caruia se afla ,precum si starea de pece sau de razboi.In toate ipostazele insa "Burebista isi baza puterea ,mai cu seama pe oastea sa ale carei efective erau ca la 200000de osteni.

     Edificiul militar geto-dac s-a consolidat etapa de etapa ,pe temeliile trainice ale unui factor demografic sedentarizat ,numeros si cu o mare vitalitate .ale unei civilizati ce rivaliza cu cele mai reputate din acea vreme ,asigurindu-i maretia si trainicia.In contrast cu greci ,care erau indeosebi oameni marilor ,geto-dacii erau cultivatori pamintului. Pe cind semintiile germanice traiau in zonele impadurite in mijlocul si de la marginea nordica a Europei, locuitori de la Dunarea de jos vietuiau in sate si orase, bateau moneda, faceau negot, exportind cereale spre Egeea. Ei aveau un inalt grad de cultura si de civilizatie,manifestate printr-o inalta cinceptie de viata. Pietatea geto-dacilor a fost unica in toata antichitatea, Strabon o marturiseste ca pe o trasatura caracteristica,"cunoscuta de cind lumea." La temelia dezvoltari vietii politico sociale culturala si militare a statului dac a stat o puternica dezvoltare economica. Numai astfel statul dac a lui Burebista ,al carui centru politic si militar a fost in aria intacarpatica ,a putut sa se ridice atit de repede si sa ajunga la o atit de mare inflorire si extindere.

     Cu flacara geniului sau politic si militar ,intemeietor al primei armate la scara intregi Dacii, Burebista a fost ctitor de scoala ostaseasca ,dind artei noastre militare intiia ei stralucire nationala si europeana. Ca rege la regilor ,el a inaugurat nu numai traditia organizari statale la dimensiunile largului spatiu carpato-danubiano-pontic,dar a si consolidat o straveche datina de aparare nationala.In limbajul folosit de Vasile Pirvan in Getica, Burebista apare in calitate de conducator de osti pe cimpul de lupta in timpul bataliei de la Histria, marele nostru istoric punindu-si intemeiat intrebarea daca nu chiar "Burebista va fi fost comandantul cetelor geto-bastarne care au sfarmat pe Antonius, luindu-i steagurile".

     Statul dac centralizat si independent din vremea lui Burebista dispunea de elemente institutionale noi: aparat administrativ fara decare ar fi fost de neconceput functionarea unui organism complex cum era marele stat burebistan;un sistem de legi si norme social-politice obligatorii pe intregul teritoriu al Daciei ;o organizare militara adecvata politicii promovate de stat ,capabila sa apere intinsele sale hotare.

     Potrivit izvoarelor epocii, armata lui Burebista consta din 2 categori principale de osteni: o oaste a regelui, cu caracter mai mult sau mai putin permanent,si o oaste adusa si condusa de diferite capetenii locale. Mobilizarea ambelor categorii, sub comanda suprema a regelui , facea ca efectivele ei sa ajunga la 200000 de oameni, cifra furnizata ,de altfel ,de Strabon. Astfel Burebista reusise sa -si organizeze o armata numeroasa si de temut pt orice dusman. Cifra citata de istoricul antic nu este exagerata daca se tine seama , printre altele ,de intinderea teritoriului statului dac ,de frecventa asezarilor si de situatia demografica .Pt apararea teritoriului,Burebista ca si inaintasii sai ,sa ocupat de ridicarea de asezari fortificate si de construirea de cetati. "Ostile sale erau stunite printr-o educatie mult invidiata de romani."

Campaniile militare duse de armata lui Burebista

     Ridicind traditia organizarii statale si puterea militara a poporului dac pe piscul cel mai inalt in sec I ien .,gratiei actiunii unui set de factori obiectivi si subiectivi favorabili, marele conducator a organizat si desfasurat in timp scurt, ample campanii militare, care erau o expresie a politicii si planurilor sale de a realiza si consolida unitatea statala geto-daca pe baza comunitati sale etnico-lingvistice ,materiala si spirituala de a elibera toate teritoriile poporului sau de sub ocupatie straina. 

Campania de vest sau anti celtica.

     In Europa sec I ien , inafara statului roman , celtii si daco-getii constituiau doua mari popoare care,in acelasi timp, atinsesera in dezvoltarea lor un inalt nivel de civilizatie materiala si spirituala. La o analiza materialist-dialectica a evenimentelor si faptelor se poate aprecia ca neintrecutul rege nu a executat campaniile sale la intimplare,ci in baza unui plan politico-strategic de ansamblu unic care avea ca idee-forta desavirsirea procesului de unificare a poporului sau,asigurarea apararii impotriva neamurilor vecine care ocupasera parti din teritoriile dacilor si amenintau cu extinderea puterii lor. Potrivit acestui scop,el si-a propus ca intr-o prima etapa sa desfasoare operatii militare de anvergura pe teatrul de actiuni militare de vest. Obiectivul strategic al acestei prime campanii din vastul si indraznetul sau plan de a alunga pe boii care,dupa marturia lui Strabon, ajunsesera sa domine lumea celtica de la Dunarea mijlocie si care de citeva secole stringeau ca intr-un briu de foc poporul dac si ocupasera o parte din teritoriul lui, inclusiv tinuturile din Cimpia Tisei. Tot aici se gaseau si aliatii celtilor, neamul tauriscilor.

     Conceputa si pregatita in mod temeinic, campania de vest, pe care traditia istoriografica o fixeaza in jurul anului 60i.e.n.,s-a dus pe un front larg,pe directii multiple si pe o adincime de 800km. Ea s-a desfasurat in citeva etape,dupa un scenariu intuit de noi in cele ce urmeaza:initial,dupa ce si-a concentrat fortel principale in zona intracarpatica, Burebista le-a constituit in doua grupari de tarie apropiata, puse sub comanda unor reprezentanti ai puterii centrale. Aceste grupari s-au deplasat spre cimpul de lupta pe doua directii:prin Poarta Somesului si,respectiv, prin Poarta Muresului, asa cum impuneau caracteristicile fizico-geografice ale teritoriului, urmind sa se uneasca in CimpiaTisei inainte de angajarea bataliei generale. Acestor grupari li s-au alaturat formatiile militare ale triburilor de la vest de Carpatii Occidentali.

     Trecind prin riul Tisa prin 3-4 puncte,care se constituiau in autentice vaduri, trupele lui Burebista au reusit ca in urma unor inclestari crincene sa infringa triburile boiilor si pe cele ale tauriscilor si sa elibereze teritoriile geto-dacilor ocupate de acestia. A doua etapa a campaniei de vest se caracterizeaza prin inaintarea in ritm rapid a armatei lui Burebista pe directia strategica deschisa de fluviul Dunarea pe directia Bratislava, iesind pe cursul inferior al Moravei. Scopul acestei patrunderi este astfel definit de Eva Kolnikova, cercetator al institutului de arheologie din Nitra: "Pe dacii lui Burebista i-a adus aici incercarea de a recucerii pozitiile detinute in trecut",pentru ca "Cercetarile arheologice efectuate in Slovacia au dezvaluit prezenta dacilor si pe teritoriul slovac",iar "Fragmentele de vase de ceramica de provenienta dacica gasite in asezarilor celtice din SV Slovaciei confirma ca primele valuri de daci au sosit aici inca din secolul I ien, anterior deci momentului Burebista. Faptul acesta este confirmat si de descoperirile unor monede dacice emise in a doua jumatate a sec II pina la inceputul sec I ien ,descoperire care atesta ca primul contact al dacilor cu SV Slovaciei poate sa fie de data mai veche ,eventual chiar de la sfirsitul sec II ien.".Aceeasi autoare face remarca ca in estul Slovaciei marturiile oferite de monede samnaleaza prezenta elementului dacic in mediul celtic inca de la mijlocul sec III ien ,mentionind ca una din aceste marturi de marca este tezaurul format din 237 de monede de argint daco -celtice descoperite in comuna Pticia ,in raionul Humene ,datind de la mijlocul sec II ien ;de asemenea in localitatea Zemplin a fost descoperita o importanta cetate celto -dacica fortificata ,care a cunoscut inflorirea mai ales in sec i ien si unde s-au gasit monede celtice ,celto -dace si romane.

     Nu se poate spune de ce nu a continuat Burebista urmarirea celtilor care se retrageau spre Galia ,cu atit mai mult cu cit lumea antica se astepta la o confruntare de anvergura intre celti si geto-daci si suebii germani in fruntea carora se afla una din celebritatile vremii -Ariovist. In opinia istoricului francez Camille Iulian, acesta domina vestul germano celtic ,in timp ce Burebista era stapin pe estul continentului .Izvoarele istorice duc la concluzia ca oastea daco -geta a executat urmarirea pe malul nordic al Dunarii,pe directia Budapesta -Viena , numai pina la Bratislava unde Burebista a dat porunca sa se ridice o cetate din piatra manifestind spirit realist si o oarecare prudenta ,conducatorul statului dac nu a devenit prizonierul tentatiei de a inainta adinc spre apus,si sa multumit sa-si asigure controlul in Panonia si mai spre vest ,si mai spre vest ,pt asi asigura libertatea de actiune in vederea continuari cu depsebire spre est a operei de centralizare si unificare a neamului sau.

     Ca urmare a campaniilor lui Burebista, pericolul celtic a fost definitiv lichidat iar pericolul roman a fost ,cel putin temporar indepartat de Dunare . Razboaiele purtate de rege pot fi ,deci ,considerate si ca expresie a politici de aparare a independentei tinarului stat dac .

      Invecinarea nemijlocita a statului lui Burebista cu cel al suebului Arovist a provocat ingrijorare la Roma ,motivata de o posibila alianta a acestora ,care ar fi putut pune in pericol insasi existenta cetati eterne ,dupa cum se sconta si pe un evntual conflict intre cele doua mari personalitati ale vremi .In realitate cei doi mari conducatori de osti au intrat in contacte diplomatice ,fapt ce a contribuit cel putin la evitarea unui conflict de amploare intre cele doua puteri.

 Campaniile de sud-vest

     Intr-o succesiune si intr-o maniera remarcabila ,Burebista a organizat si desfasurat o alta campanie de anvergura impotriva celtilor scordisci,care stapineau intinse teritorii sud-dunarene inS-V Daciei . Precedata,desigur de dificila operatiune de trecere a Dunarii prin citeva locuri ,noua campanie burebistana a fost relativ scurta ,dar cu rezultate deosebite .Inaintarea s-a facut simultan ,in principal ,pe doua directii:prin Tracia pina in Macedonia ,care inca din anul 148 ien devenise provincie romana ;a doua directie sa inscris prin tinuturile dardanilor de neam iliric si celor scordisti .Succesul a fost categoric departea dacilor de vreme ce Strabon ,facind bilantul celor doua campanii scria ca puterea militara a dacilor se afla la apogeu ,fiind "de mare primejdie pt romani ,ca trecea Dunarea fara sa-i pese de nimeni si prada Tracia pina in Macedonia si Illirya ,iar pe celtii cei ce se amestecara cu tracii si cu illirii i-a pustiit cu totul si pe boi care ascultau de regele Critasiros ,precum si pe taurisci i-a sters de pe fata pamintului."

 Campania pontica

     Dupa "domolirea "celtilor ,marele rege si-a asigurat libertatea de actiune pt a trece la materializarea obiectivelor ce vizau partile de SE ale spatiului dacic .Abil comandant de osti, folosind cu mestesug manevra strategica pe directii interioare si exterioare , Burebista a mutat centrul de greutate al luptelor pe teatrul de actiuni militare de est,unde timp de citva ani a executat un sir de campanii si batalii.

     La o data pe care exegetii perioadei o localizasera dupa anul 55 ien ,Burebista a trecut la ofensiva generala, bataliile desfasurindu-se intr-un ritm rapid si pe fronturi intinse. Scopul campaniei pontice era de a elibera teritoriile dacilor ocupate de seminti straine .In perioada acestei campanii,situatia in teritoriul dac dintre Dunare si Marea Neagra era deosebit de complexa .Cetatiile grecesti fundate in sec VII-VI ien in mediul etnic si de civilizatie getic la mare se aflau inca din anii 73-72 ien sub autentic control roman ca urmare a campaniei victorioase conduse de generalul M.Terentius Varro Lucullus .Regimul abuziv instituit aici de Roma a provocat la interval de numai un deceniu o puternica rascoala a cetatilor grecesti ,facind necesara interventia militara (in anul 62 ien)a guvernatorului Macedoniei ,C Antonius Hybrida ,care urmarea ocuparea teritoriului dintre Dunare si Mare .Abuzivul general roman a fost insa invins in batalia care a avut loc linga cetatea pontica Histria ,prin eforturile unite ale grecilor, bastarnilor si ale getilor ,iar steagurile capturate ua fost trimise la Genucla, o importanta cetate getica.

     Situate pe teritoriul locuit de daci, cetatile pontice au fost asediate de armata lui Burebista cu concursul larg al triburilor locale

     Cronologic,prima cetate atacata a fost Olbia,situata in nordul Pontului Euxin ,pe cursul inferior al riului Bug (Nypanis). In vederea cuceririi cetatii ,armata daca a adoptat un dispozitiv semicircular pt a dispersa eforturile aparatorilor acesteia . S-au folosit ,desigur ,mijloace adecvate cum ar fi scarile si masinile de razboi. Nu este exclus ca la atac sa fi participat si forte deplasate pe Marea Neagra ,deoarece rezistenta aparatorilor a fost de scurta durata .Trupele lui Burebista au cucerit apoi in chip asemanator cetatea Tyras (Cetatea Alba),care fusese deja blocata de o grupare a regelui dac lasata in scop de supraveghere .

     Mai grele si mai crincene au fost luptele pt cucerirea cetati Histria ai carei aparatori au reusit sa respinga atacurile dacilor .In cele din urma s-a trecut la asediul cetatii care a durat aproximativ trei ani.fiind ridicat numai dupa ce aceasta a recunoscut autoritatea lui Burebista. Decretul histrian dat in cinstea lui Aristagoras , fiul lui Apeturios ,mentioneaza faptulca cetatea Histria a fost asediata ,ca zidurile i-au fost distruse ,teritoriul rural ocupat si ca multi cetateni au fost facuti prizonieri ,ei trebuind sa fie rascumparati de catre autoritati.dispunind de o armata puternica si numeroasa, Burebista a lasat in zona Histria fortele strict necesare si a continuat ofensiva spre sud ,supunind pe rind cetatile Tomis, Callatis, Odesos  (Varna), Messembria (Nesebar)si Apollonia, singurul crutat fiind orasul -cetate Dionysopolis (Balcic)cu care statul dac se afla in relatii de prietenie. O parte dintre orasele -cetati vest-pontice s-au predat fara lupta ,iar altele au fost eliberate de catre trupele dacice in urma unor actiuni rapide . Negasind sprijin in Roma tulburata de razboaie civile -apreciaza Nicolae Iorga -cetatile grecesti construite in mediul getic de la Pontul Vestic se aruncasera in bratele lui Burebista.

     Campania pontica ,care a avut loc intre ani 55-48 ien ,desfasurata pe un front sub forma unui arc de cerc cu o deschidere de peste 700 de km ,sa incheiat cu un bilant stralucit ,toate cetatile grecesti fiind integrate asfel in statul centralizat geto-dac,care se intindea la sud pina la muntiiBalcani ,devenind vecin cu Macedonia ,care fusese transformata in provincie romana . Strabon scria -nu fara uimire -cum Burebista "in citiva ani a faurit o mare stapinire (arhe)si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine."Pe esicherul european aparuse ,asadar ,o a doua mare putere . Forta ,prestigiul si autoritatea statului dac atinsesera asemenea cote valorice ,incit se considera ca "Putin a lipsit ca Roma ,sfisiata de lupte interne ,sa fie nimicita de catre daci si etiopieni."

Trasaturi ale gindirii si artei militare

     Epoca lui Burebista sa caracterizat printr-o gindire si arta militara concordante cu cerintele vremi ,cu scopurile urmarite si mijloacele de executie folosite . Privita intr-o larga viziune politico-strategica ,armata lui Burebista ,cu efective de 200000 de oameni ,nu a actionat intrunit in timpul companiilor ,pt ca necesitati operativ -strategice de aparare reclamau mentinerea unor trupe in diferite zone alestatului sau ,pe de o parte ,iar cerintele frontului pe care actiona la un moment dat nu impuneau concentrarea de forte numeroase ,pe de alta parte.la campania din vest ,de exemplu ,au participat indeosebi trupe dislocate in aria intracarpatica a Daciei ,pe cind cele din est si sud se pregateau in vederea actiunilor proiectate pe teatrul de actiuni militare de la est si sud-est .Existenta unui organism militar atit de numeros ,a unei situati demografice ostasesti i-a ingaduit lui Burebisata sa-si improspateze continuu trupele ,asa insit nu a simtit lipsa de efective corespunzatoare cu nevoile impuse de teatrele de actiune in raport de valoarea adversarului intilnit si nici a rezervelor .o parte din trupele sale ,indeosebi infanteria apara cetatile si fortificatiile tari subcomanda unor destoinici capitani.Se poate considera ,prin urmare ,ca avem de-a face cu o adevarata incercare de distributie strategica a fortelor si mijloacelor,ca anumite parti ale impresionantei sale armate se gaseau in roluri diferite in timpul amplelor campanii intreprinse de marele rege.

     Adevarate capodopere ale artei militare a lumii vehi ,campaniile duse de armata geto-daca sub conducerea lui Burebista se caracterizeaza prin concordanta dintre politica si strategie ,prin stabilirea la nivelul instantelor supreme a qnumitor urgente ,prioritati in organizarea si desfasurarea acestora ,in proportie riguroasa a scopului cu mijloacele ,asigurarea libertati de actiune pt fiecare campanie in parte ,realizarea surprinderi ,aplicarea formelor de manevra ale timpului -dubla invaluire ,invaluirea si intoarcerea in functie de valoarea si dispunerea adversarului de conditiile spatiului fizico-geografic etc.In veacul de aur allui Burebista ,actele si faptele militare ale poporului dac au primit dimensiunea si stralucirea celuoi dintii stat centralizat si independent din istoria multimilenara a poporului roman .

     Intrupind cerintele acelor vremi si interesele vitale ale geto-dacilor ,Burebista a tras spada cutezator ,folosind-o ca nimeni altul oina la el pt unitatea statala impotriva intereselor inguste de trib ,impunindu-se astfel ferm pe marea scena a istoriei nationale si europene .este caracteristic faptul ca trupele marelui rege nu numai ca faceau cunostinta cu intreg pamintul geto-dac ,ca fiind al lor ,dar contribuiau la infaptuirea unui proces de unificare statala a carui obirsie se gaseste in asamblul conditiilor politice sociale ,in etnicitatea ,civilizatia si cultiura neamului geto-dac.De altminteri ,genialitatea lui Burebista consta tocmai in faptul ca a inteles si a stiut sa foloseasca conditiile interne si imprejurarile externe favorabile pt ca neamul sau sa-si ocupe locul cuvenit in istoria antica a Europei . Cu ascutitul sau simt politic si abilitatea-i ostaseasca , Burebista a infaptuit o opera mareata ,a fost in atentia celor care sau indeletnicit cu scrierea faptelor remarcabile ale vremii cit si a posteritatii.Tot ce a realizat regele geto-dac se aseamana cu un pisc al politici si artei militare a vremii,dar ,dupa expresia plastica a unui exeget "un asfel de pisc se poate contempla de la distanta ,dar nu te poti catara pina la el."Prin tot ce a intreprins si infaptuit ,Burebista a urmarit sa nu "puna victoria in cumpana",pregatind i n acest scop ,cu migala fiecare campanie in raport cu conditiile in care urma sa se desfasoare.

     Infaptuirile politico-militare ale marelui rege situau poporul sau fata in fata cu stapinitori romani ai lumi antice .Spada lui Burebista fulgera se vrajmasi departe pina la Nistru ,iar inspre apus pina la Adriatica ,la Alpi si dincolo de viena .Spre deosebire de obisnuitele expeditiide prada ,caracteristice epocii,campaniile lui Burebista au izorit din ratiuni politice ,vizind ca obiectiv fundamental cuprinderea in stat a tuturor teritoriilor ocupate de daco-getii.Din examinarea acestei politici reiese clar ca marele rege nu a urmarit crearea unui stat format din conglomerate de etnii ,cum erau despotiile orientale ,ci a unui stat dac,care sa cuprinda populatiile aceluiasi neamm .Iata de ce ,campanile militare duse de Burebista ,au avut un caracter legitim.

     Arta militara din vremea lui Burebista avea la baza eliberarea si apararea teritoriilor locuite de daci prin toate formele,metodelor si mijloacelor de lupta .In realizarea acestui tel suprem ,marele conducator de osti avea in vedere angajarea intregului popor a intregi populati capabile sa poarte armele .Folosirea judicioasa a avantajelor oferite de teritoriu vast si variat si punerea in valoare a virtutiilor de vitejie a le tuturor cetatenilor a constituit cheia de bolta a politici sale militare,a victoriilor sale stralucite.dovedind remarcabile calitati de comandant militar ,Burebista s-a preocupat intens de pregatirea pt lupta a ostriri sale ,de dotarea sa cu armament adecvat,de fundamentarea unei tactici de lupta adecvate .Trupele sale erau instruite sa folaseasca pe scara larga formele de nanevra ,sa-l hartuiasca pe adversar sa loveasca cu putere si prin surprindere pe inamic acolo unde se astepta el cel mai putin.Armata geto-daca a utilizat carele de lupta in caz de stationare ,cu diferite destinatii,intre care la loc distinct l-au ocupat cele referitoare la asocierea lor pt realizarea unui fel de intarituri in cimp deschis ,un anume tip de fortareata mobila ,atit pt prevenirea atacurilor prin surprindere ,indeosebi pe timpul noptii cit si in vederea respingerii cu mai multa usurinta a acestora .

     Burebista nu a fost numai om de arme ,ci a organizat si desfasurat o intensa activitate diplomatica ,mai ales in cea ce priveste relatiile statului sau cu puternicul Imperiu roman.in contextul istoric dat ,statul dac era preocupat in cel mai inalt grad de stavilirea inaintari romane spre Dunare si dincolo de fluviu .In lumina acestei politici de prevedere trbuie judecata si trimiterea de catra Burebista a ambasadorului Acornion la Heracleea Lycentis (azi Bitolia -Monastir -în Yugoslavia) pe linga Pompeius.Tratativele se duceau intre doi reprezentanti autorizati ,oficiali,ai unor state suverane ,statul dac fiind recunoscut de Pompeius ,ca atare de insasi Roma republicana .Cu alesul sau simt politic ,el urmarea cu atentie deosebita evolutia situatiei la Roma in itmpul triumviratului ,instituit in 60 ien ,care a determinat o oarecare stabilitate interna ,dar mai ales dupa moartea lui Crassus care a declansat un conflict intre cei ramasi si care dupa toate posibilitatile avea sa se desfasoare in peninsula Balcanica in apropierea hotarelor statului dac.Aflati la inceput la distante apreciabile ,cei doi rivali au trecut la regruparea fortelor pe care le comandau si au inceput deplasarea spre cimpul de bataie .Paradoxal , in 49 ien Caesar ,care se afla in vest si-a deplasat legiunile spre Rubicon ,indreptinduse cu indrazneala spre Roma ,in timp ce Pompeius considerind ca nu dispune de forte in Italia pt a-si infrunta adversarul ,a plecat in Peninsula Balcanica .Ambitios Caesar l-a urmarit peste Adriatica ,patrunzind si el in Balcani.